Poze ichliebetokiohotel de la 3322 la 3361

Anunt:fic inceput la tzara in compania vacilor ji a cocosului k cre m-am luptat de vreo cateva ori k tot sarea p mn :)):)):)):)) ca as vedeti ce inspiratie am je la tzaraaaaa. Capitolul 1 ~Evadarea~ “Cand totul pare pierdut Tot ce au avut… Devin incapatanate Lacrimi ale cerului inghetate, Lacrimi violente, Fara sentimente… » Fulgii de nea isi jucau rolul in piesa de teatru a iernii.Dansul lor necrutator si salbatic, intr-un mod fermecator,nu ingaduia nimanui sa vada la o distanta mai mare de 3 metri. Strigatul mut al vantului in noapte ramanea intotdeauna doar un strigat fara raspuns,iar acesta se mania din ce in ce mai tare avand strigatele mult mai puternice…vajaind pe la urechile oricui avea ghinionul sa infrunte si dansul lacrimilor inghetate ale cerului. Drumurile dominate de intuneric erau slab luminate de cate un felinar ce trona la fiecare colt de strada.Casele erau impodobite cu beculete colorate de Craciun,si in fiecare curte era cate un bradut sclipicios si unu sau mai multi oameni de zapada infofoliti in caciuli si fulare ca si cand ar fi vii si ar putea simti frigul de afara. Peste tot se simtea parfumul iernii avand un aer ciudat,binevoitor…chiar magic ! Sau cel putin apropae peste tot… Pe o strada din Bucuresti,casele par a fii pustii,singurul semn de viata fiind beculetele de Craciun de pe brad,ce stralucesc in bezna noptii langa geam. In casa cu numarul 11,toate becurile sunt aprinse iar tipetele si strigatele nu lipesesc sub nici o forma.Intr-o camera mare si luminata de o veioza,sta pe pat o fata imbracata intr-o rochita alba ca neaua de balet si avand beteala argintie si sclipitoare in parul brunet ,prins intr-un coc la spate.Din ochii mari si albastrii ai fetei se scurgeau lacrimi ce se prelingeau de pe obraz,pe gat, apoi se uscau lasand in urma un gust amar.Fata se ridica brusc de pe pat si isi scoase din dulap o geaca neagra si niste ghete.Iesi din camera si se indrepta spre dormitorul parintilor ei unde acestia se certau.Din pacate intra chiar in momentul in care tatal ei ii trasese o palma mamei : -Va rog…TERMINATI !tipa fata speriata.Nu rezolvati nimic daca treziti vecinii !!! -Copila,cum iti permiti sa tipi…incepu tatal ei nervos,insa se uita instinctiv spre mama fetei care avea un zambet trist pe fata si privea spre fiica lor : -Ai dreptate ,scumpo.Vom rezolva problemele maine !Acum haideti sa mergem la spectacol!zise aceasta iesind din camera fara sa arunce vreo privire la sotul ei.Fata isi privea tatal,acesta se indrepta direct spre dulap fara sa se uite la ea,si scoase un costum.Fata iesi dezamagita ca tatal ei nu o privea si se indrepta spre bucatarie unde scoase din frigider un suc pe care si-l turna in pahar.In momentul acela observa ceva :Ii tremura mana.Imaginea tatalui ei plesnind-o pe mama inca o avea in fata ochilor.Inchise ochii si incerca sa se calmeze insa nu reusi decat sa provoace alte boabe cristaline care i se scurgeau din ochi… -Suntem gata !intra mama fetei in bucatarie si isi puse si ea un pahar cu suc.Fata se intoarse cu spatele.Angeliq,esti bine ?? Angeliq isi sterse lacrimile apoi se intoarse cu fata spre mama ei zambind fals.Chiar atunci intra si tatal : -Haideti… Peste 5 minute toti trei erau in masina pe drum spre spectacolul care se tinea la o sala imensa de teatru.Nimeni nu vorbea nimic iar atmosfera devenea tensionata.Nici nu se simtea apropierea Craciunului,nu exista niciun spirit al sarbatorilor… « Oare de ce ?De ce cearta ?De ce se intampla asta ? »Insa nimeni nu se obosea sa-i raspunda. Ajunsera la sala de teatru.Era imensa si de asemenea era foarte multa lume,noroc ca parintii aveau locuri rezervate in fata.Peste tot era beteala argintie si fulgi de nea din staniol agatati de pereti.Sala era pur si simplu magnifica si parca intarea si mai mult spiritul sarbatorilor,insa parintii Angeliqai nici macar nu sesizasra nimic.Taceau si asteptau in galagia aceea infernala provocata de ceilalti spectatori.Poate isi mai aruncau cate o priovire scurta pe furis,asemenea unor oameni care au multe de spus si prea putin timp de ascultat. Se inchid luminile si se ridica cortina.Pe scena ploua cu fulgi mici de staniol si chiar atunci se aprinse un reflector pe mijlocul scenei.E gol.Brusc se inchide reflectorul si se aprind alte doua de o parte si de alta a scenei.Erau mai multe fete imbracate in rochite albastre care leganau mainile intr-un mod gratios stand pe varful picioarelor.Se inchid cele doua reflectoare si se aprinde din nou cel din mijloc unde era Angeliq cu inca doua fete imbracate in rochite albe.Chiar atunci incepe muzica…o melodie lenta si minunata care te calma…balerinele incep sa danseze lent si gratios provocand incantarea publicului care privea cu foarte mare atentie. La mijlocul spectacolului se aude un telefon sunand din sala.Angeliq recunoscu soneria si se uita spre parintii ei.Era telefonul tatalui ei,exact cum banuise, insa avu un soc sa descopere ca mama ei nu mai era la locul ei iar tatal era chiar agitat si iesi in fuga din sala.Fata isi continua dansul trista si nestind ce sa mai creada despre parintii ei.Inchise ochii…iar in minte ii reveni o discutie de acum 2 zile a parintilor ei…… « -Josephine,trebuie sa vorbim !intra brusc tatal fetei in camera unde mama scria o scrisoare.Femeia ridica privirea spre sotul ei si citi expresia grava de pe chipul lui. -Ce este ?zise aceasta apoi cobora din nou privirea spre scrisoare si continua sa scrie. -Angeliq va trebui sa renunte la lectiile de balet !zise barbatul facand abstractie de indiferenta sotiei sale. -Esti nebun !Stii doar ca iubeste baletul !I-ai frange inima !zise femeia ridicand din nou privirea spre el si parand ingrijorata de decizia sotului ei. -Orele ei sunt foarte scumpe iar noi avem mari probleme financiare !Daca nu iesim cumva din aceasta situatie va trebui sa vindem casa si sa ne cumparam un apartament unde o sa locuim.Trebuie sa economisim cat mai multi bani !zise tatal fetei pe un ton grav si convingator. -Poate daca ar merge doar de trei ori pe saptamana….incerca femeia sa salveze cumva situatia.. -Nici macar odata !zise barbatul incepand sa-si piarda rabdarea.Imi pare rau Josephine insa asta e decizia mea finala !O sa se reintoarca la orele ei de balet cand vom sta mai bine pe plan financiar !Pana atunci va trebui sa renunte !zise barbatul si dadu sa plece din camera.Apasa cu mana pe clanta insa femeia striga : -Stai !las-o macar pana dupa spectacolul de Craciun !zise aceasta trista.Barbatul incuvinta din cap apoi pleca din camera.Pe hol o vazu pe Angeliq cu lacrimi in ochi…. » « Deci acesta e ultimul meu spectacol »isi zise fata si simti cum ii dau lacrimile. « Nici macar n-au asteptat sa se termine ca au si plecat…. » Spectacolul s-a terminat iar balerinele sunt aplaudate de public. Se targe cortina si se inchid luminile. -A fost un spectacol minunat fetelor,sunt mandra de voi !sari profesoara lor de balet sa le pupe pe toate si sa le ureze Craciun fericit. Trecura deja cateva ore iar sala era pustie,toate lumea plecase acasa.Bine,aproape toata lumea,mai ramasese Angeliq dupa care nu venisera inca parintii : -Gata,m-am saturat !zbiera fata si iesi din sala de spectacole.Afara era frig,simtea cum ii ingheata urechile asa ca isi desprinse parul si-l lasa sa curga pe umeri apoi o lua la fuga in noapte.Am sa va spun un secret :Eu sunt Angeliq,iar de aici incepe povestea mea ! astept commenturi!app no postez pana no primesc 5 commenturi de la 5 pers diferite :)):)) :rotfl: :rotfl: :dinti: