© Bianca
Moderator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1185
|
|
Cu o urma de regret pe chip am zambit trist si am inchis ochii. Tot ce simteam in acest moment era de nedescris. Era o liniste de mormant, insa un bazait a pus stapanire pe urechile mele si ma innebunea. Pentru un moment am avut impresia ca cineva este cu mine in camera, dar am deschis ochii si m-am uitat in jurul meu fugitiv:un dulap era in dreapta mea, o canapea putin mai incolo. Dupa o secunda de gandire, mi-am dat seama ca sunt pe jos si ma zvarcolesc in durere. Ce pot face altceva, decat sa astept? Totul imi este neclar. Nu stiu cum am ajuns pe jos, dar sunt sigur unde sunt:in sufrageria apartamentului meu in care locuiam impreuna cu Julie. Unde este ea oare?
Mi-am adunat toata forta ramasa in maini si am incercat sa ma ridic. Insa am cazut. Sunt ranit in mai multe locuri. Ce s-a intamplat de fapt, nu stiu. Imi amintesc doar franturi din discutia mea cu Julie despre Tom si despre implicarea mea in cazul sau pentru a-l ajuta. Dupa totul a revenit la normal, iar apoi m-am trezit pe jos, ranit. Nu stiu daca de la acea discutie a trecut mult timp, zile, luni sau ani sau daca totul se intampla in aceeasi zi.
Tin ochii larg deschisi si pot vedea urmele de sange de pe covor. Julie, scumpa mea Julie, unde esti tu? Ce s-a intamplat cu tine? Sper doar ca acest tot sange sa provina de la mine. Imi doresc acest lucru doar ca tu sa fii in siguranta, indiferent unde; sis a ai pe cineva drag alaturi de tine, pe cineva care macar sa incerce sa te iubeasca cat de mult am putut eu sa o fac.
Abisul negru pune stapanire pe mine si incep sa vad neclar. Simt ca se apropie, sfarsitul meu este aproape. Inchid ochii. Il vad pe Tom cum ma saluta pe holul liceului, apoi jucam baschet impreuna pe terenul de sport. Ma infrange, ca de obicei, iar eu trebuie sa ii fac cinste cu o bere. Timpul trece, si ma vad urcand scarile facultatii. Conservatorul, ce statura impunatoare. Sunt in fata facultatii lui Julie. O, Julie a mea…Ultima noastra discutie imi este neclara in minte, dar chipul tau nu-l voi putea uita niciodata si il voi duce cu mine in morment, in fiecare zi a vesniciei mele il voi pastra in inima si in suflet ca pe o amintire superba. Tu esti cea mai frumoasa perioada a vietii mele, iubirea mea Julie. Nu cred ca am putut sa-ti arat si nici macar timp nu am avut sa-ti demonstrez cat de mult insemni pentru mine si pentru sufletul meu. Pot spune ca iubirea este putinul lucru pe care il simt pentru tine, am inceput sa te ador, sa simt adoratia cuprinzandu-mi trupul atunci cand erai in jurul meu, atunci cand imi mangaiai obrazul, apoi il sarutai fin.
Tom…vreau sa-ti spun, desi nu ma auzi, ca oriunde ai fi acum esti cel mai bun prieten pe care il poate avea un destrabalat ca mine. Esti fratele meu iubit, niciodata nu cred ca am fost suparat pe tine si, desi am ajuns in situatia in care aproape ne omoram pentru o fata, nu conteaza nimic. Pana la urma, ca in adolescenta noastra, cand imparteam cele mai “bune” fete din liceu, mereu ne laudam cu ce am facut azi-noapte cu tipa blonda si cu sanii foarte mari, amandoi am avut-o si chiar nu conteaza conflictul in sine. Poate par putin badaran, dar, prietenul meu bun, amandoi am avut-o in pat…exact ca in timpul liceului.
Regret atat de multe…acum, ultimele clipe ale acestei vieti scurte le dedic bucuriei de a simti libertatea, de a simti ca traiesti…numeroasele excursii cu prietenii, cand mergeam pe autostrazi cu viteze foarte mari, cand scoteam capul pe geam, cand fumam pachete de tigari…era…viata. Viata. Viata. Viata. Cea plina de pacate si de vicii, dar altfel nu mai este atat e perfecta.
Aud pasi pe podea...incerc sa vad ceva, dar privirea imi este foarte neclara. Nu stiu daca din cauza lacrimilor ce imi curg pe obraji sau din cauza faptului ca-mi simt sfarsitul…
-Bill, dragul meu, aud o voce frumoasa, de neinlocuit, a lui Julie, soptindu-mi, indiferent de cat de mult rau ti-am facut, te iubesc mult! Te rog iarta-mi greselile! Iarta-mi obiceiurile…iarta-ma pe mine! Te iubesc!
Apoi, trupul acela usor ca o pana se prapuseste langa mine, tinandu-ma strans de mana. Am reusit sa depun un ultim efort: am reusit sa ma ridic atat de mult de jos, ranit, si sa-i mai sarut o singura data si pentru ultima oara buzele fine ca petalele trandafirului....
Sfarsit
Va multumesc foarte mult ca ati citit si aceasta poveste. Probabil va intrebati de ce atat de rapid si brusc finalul; mi-am dat seama ca nu mai pot continua fic-ul, pur si simplu era momentul potrivit sa-l termin aici pentru a-i da si o urma de mister.
Daca nu intelegeti acest final, vreau sa va explic cateva lucruri. Sper ca le veti citi dupa ce terminati fic-ul.
-Finalul este ambiguu. Nu am vrut sa spun ca da, Bill s-a bagat in povestea lui Tom si a incercat sa-l ajute, insa nu a reusit si a murit.
-Soarta lui Tom este necunoscuta, el poate fi in viata sau poate fi mort.
-Nu se stie cine l-a omorat pe Bill. Poate fi oricine:Tom, Julie, cei ce ii creau lui Tom probleme sau poate ca s-a sinucis intr-un moment de slabiciune.
-Poate Bill si Julie erau tinuti captivi in propria casa dupa ce Bill a incercat sa-l ajute pe Tom.
De fapt, sunt atat de multe variante incat nu pot sa le insirui aici pe toate. Este la libertatea cititorului sa-si imagineze situatia. Asta am vrut sa creez, un sfarsit pe care fiecare sa-l interpreteze cum vrea si sa creada ce vrea despre fiecare personaj, despre actiunile lui si despre gandirea abordata.
Este o poveste plina de simboluri pe care, nu stiu sigur daca le-ati observat.
Am vrut sa exprim prin Bill omul matur ce nu poate trece prin schimbarea de la adolescent la barbat. Este inocent, sensibil si foarte iubitor. Nesigur pe sine, se lasa usor influentat. Prin Julie am vrut sa exprim genul tipic de femeie:bani, sex si multa apreciere, doreste ca barbatul sa o apreciezi si fizic, aratand foarte bine, insa sa creada ca este si desteapta. Am vrut sa arat ca poate avea 2 personalitati:sa umble dupa bani, stand cu Tom si practic, trezirea la realitate atunci cand a batut la usa lui Bill si a ramas cu el. Iar To, stiti si voi, genul "macho" ce ascunde un om sensibil si plin de afectiune, ce poarta acea masca de baiat rau pentru a nu fi luat de fraier.
Dupa cum vedeti, am dat si cateva explicatii. Doresc sa intelegeti acest fan-fic.
Va multumesc inca o data pentru faptul ca l-ati citit si ati fost alaturi de mine pe tot parcursul timpului cat l-am scris.
_______________________________________
Cititi Regulamemntul!
|
|
