 © BiancaModeratorDin: Bucuresti
Postari: 1185
|
|
Nu stiu ce s-a mai intamplat intre Tom si fata de la casa pentru ca eu am plecat. Ce-i drept, ea statea foarte lipita de el, iar el aproape ca avea ochii in lacrimi si nu stiu de ce. Tom este o fire destul de ciudata, complicata si mereu se schimba. Nu are un caracter pe care sa te poti baza. Nu poti avea incredere in el. Iti spune ca ii poti zice orice, ca nu va afla nimeni, dar a doua zi te trezesti ca toata scoala stie ce ai discutat cu el. Mi s-a intamplat si mie asa ceva si credeti-ma ca este oribil ca toata lumea sa susoteasca de fiecare data cand te vede pe hol sau pe strada.
In sfarsit, am ajuns acasa. Mi-am lasat geanta pe canapea si m-am dus spre cainele meu. Era somnoros. Cred ca l-am trezit atunci cand am descuiat usa.
-Ce e, ma? Te-am trezit din somn? Ah, dar lenes mai esti! Mananc si eu ceva, iti mai povestesc ce am facut azi si dupa mergem la o plimbare!ii spun zambind si ma duc spre bucatarie privindu-l.
Isi lasa botul pe labe si se uita somnoros prin casa.
Imi pregatesc o salata cu ton. Spal niste salata, o tai, pun niste porumb fiert din cutie, ton maruntit, niste suc de lamaie si mayoneza. Amestec si gata salata mea cu ton. Incep sa mananc iar cainile vine si el si impinge castronul, pe care scria cu majuscule “SPANK”, cu botul pana ajunge langa piciorele mele.
-Ti-e foame? Nu crezi ca mananci cam mult si nu o sa mai agati nicio catelusa?
Ma ridic de pe scaun si ii pun din sac mancare. Incantat, se ridica in doua labe, sprijinindu-se de mine cu celelalte doua, cu limba pe afara si dand din coada. Cum avea gura deschisa, ma ducea cu gandul la un zambet maret. Imi iubesc catelul.
Am terminat de mancat, am strans de prin bucatarie, am spalat vasele si l-am asteptat pe Spank, apoi am iesit la o plimbare ca sa ardem toate caloriile pe care le-am acumulat amandoi. Nu am putut rata intersectia, dar era deja seara si nu era foarte multa lume pe strada. Ma plimb urmand drumul pe care l-am facut azi cu Julie, amintindu-mi de chipul ei perfect. Vocea ei imi rasuna in minte, iar sughiturile printre care incerca sa vorbeasca cand abia ne intalnisem si stateam amandoi pe banca din intersectie imi dadeau fiori pe sira spinarii.
Niciodata nu m-am gandit cat de mult sufera fetele atunci cand se despart de iubitii lor. Chiar daca ea spune ca nu mai merge, pe moment sunt fericite, insa daca mai stau si se gandesc si-si amintesc toate momentele frumoase pe care le-au petrecut impreuna, incep sa planga si sa stea cu telefonul in mana citind mesajele de la el de acum o luna. Daca baiatul este cel care vrea sa se desparta, lucrurile decurg altfel pana la acest moment. Depinde de caracterul fiecareia, insa mi s-a intamplat si mie asa ceva si va spun din propria experienta. Fata a ramas nemiscata, cu ochii fixati pe mine, aproape lacrimand. Imediat s-a dezmeticit si a inceput sa tipe la mine furioasa, parca innebunise. Acea relatie durase un an si cateva luni, eu eram primul din viata ei sexuala si credea ca totul va tine o vesnicie, insa nu am mai simtit emotia, bucuria aceea specifica atunci cand o revedeam. Era mai mult o amica cu care ma sarutam si faceam dragoste. In acea relatie m-am descoperit pe mine, cat de romantic pot fi si cat de grijuliu atunci cand iubesc cu adevarat o fata.
Revenind. A inceput sa tipe, sa arunce cu perne in mine, nu puteam sa o opresc. Stateam impreuna la mine acasa. Parintii mei o acceptasera si chiar o indrageau. Am reusit sa o prind in brate, plangea disperata, nu se mai oprea. Incepuse sa-mi para rau ca i-am spus ca vreau sa ne despartin definitiv. Poate daca ii spuneam ca vreau doar o pauza in care sa fiu liber, m-ar fi inteles, dar asa a zis ca eu i-am risipit foarte mult timp din viata. Plangea. Cand imi amintesc imi vine si mie sa plang. Era o fata foarte frumoasa, cu forme fine, dar pline, nu inalta dar nici o fata pitica, avea o inaltime perfecta pentru orice femeie. Nu era grasa deloc, de fapt, era potrivita. Avea ochii verzi si parul saten deschis, aproape blond. S-a oprit intr-un final din plans. Avea ochii umflati si foarte rosii, mai ales ca se frecase ceva vreme cu mana ca sa ia fiecare lacrima. A inceput sa faca bagajele, trista, dar cand a iesit pe usa era nervoasa.
Am fost in acelasi liceu. Dupa ce am terminat si am absolvit liceul, peste cateva luni, am aflat ca a murit. Avea leucemie, nimeni nu a stiut. Nu mi-a zis nimic. Abia la inmormantare mi-am dat seama de ce imi tot spunea la despartire si si-a irosit timp pretios din viata...nu mai avea mult de trait.
Regret si acum. Am facut-o sa sufere foarte mult. Daca imi spunea, vorbeam cu parintii si o tratam. Acum poate eram cu ea...inca o mai iubesc si imi este foarte dor de ea...
Un next mai mare. Maine nu mai pot sa pun, Luni nici atat pentru ca Marti dau teza la mate.
_______________________________________
Cititi Regulamemntul!
|
|
e in stare sa si'o traga cu sorsa
[-(
