alexy_TH~*WirkLicH*~Din: Botosani
Postari: 565
|
|
- Poate fiul dumneavoastra este asa , dar Kathrina noastra ? Kathrina este inca o fetita , si inca una extrem de neindemanatica. ^_^ - Nu mai plange . spuse Magnus pe un ton sever. Daca o furtuna ca asta te face sa plangi ce ai face daca ai nimeri in mijlocul unui uragan ? - E-eu n-nu plang, incerca fata sa silabiseasca si cauta o batista prin buzunare. - Asa nu se rezlova nimic, observa Magnus lucid. Aduna-te , ne apropiem de sat. In curand vei bea un ceai fierbinte si-ti vei reveni. In acele momente, Magnus i se parea Kathrinei cat se poate de obraznic si increzut. Se mira cum de il gasise inainte atat de atragator si amabil . Se opri din plans. - Nu-ti face griji , vei scapa de mine in scurt timp. Dar, de fapt, cine a avut ideea sa aruncam o privire prin jur ? - Tu , bineinteles, ii arunca Magnus din varful buzelor si accelera . Frumoasa masina rosie arata de parca ar fi confundata cu un tractor si folosita la aratura de primavara. - Eu ? se revolta Kathrina. Cred ca n-am auzit bine . Doar dumneata vroiai sa-mi demonstrezi cu orice pret cat de bine e sa te plimbi intr-o masina decapotabila. Magnus ofta. - Acum ne aruncam unul altuia vina, ca niste copii ? important este ca a trecut si am ajuns acasa sanatosi si veseli. - Sanatosi- da , dar veseli - cu nici un chip, zise Kahrina , care de abia astepta sa ajunga acasa. Frumosul conac alb se vedea in departare. Kathrina, care cu putin timp in urma isi simtise viata in pericol , acum , vazand Sf. Hubertus , isi dadu seama ca exagerase copilareste intamplarea. - Nici un cuvant parintilor despre furtuna si nici despre faptul ca ne-am ratacit in feldmark ! il ruga pe barbat , cand ajunse acasa. - Ma voi stradui , spuse Magnus . Sa uitam totul ! Cred ca nici unul nu ne-am comportat extraordinar. Kathrina isi pleca barbia si , fara nici un cuvant , se repezi in casa. Magnus trebui sa mearga pe terenul de calarie , dupa mama lui. Isi inchipuia ca il asteapta ingrijorata. Antonia observa din departare masina si inspira profund. - Mi-a sosit baiatul , anunta usurata. Irene isi increti fruntea , observandu-l atent pe tanar. Isi dadu seama ca era barabatul despre care crezuse ca este iubitul respecatabilei doamne. - Tinere, il aborda Frank pe un ton aspru, as putea afla unde e fata mea? Magnus surase. - N-am nici o idee, domnule eschenbach , presupun ca doarme dusa in patul ei. - De asta ma voi convinge imediat , spuse irene si isi lua sotul de brat , tragandu-l spre masina. Prima impresie despre acest tanar era cat se poate de proasta. Pana si felul cum isi purta parul , cam lung , dupa parerea ei , ii trezea neincrederea. Kathrina tocmai isi tragea plapuma pana la nas cand Irene batu la usa si intra incet. - Unde te-ai ascuns , inimioara ? N-ai aparut toata dupa-masa si seara. Ne-am ingrijorat serios din cauza ta ! Ce-ai facut , unde ai fost ? Fata inghiti in sec si lua hotararea curajoasa de a ascunde adevarul pana cand mama sa va inceta cu intrebarile. Va fi mai bine asa. Isi cunostea mama. Daca ar afla ca unica ei fiica gonnise intr-o masina sport in compania unui strain si , pe deasupra , o prinsese furtuna , cu siguranta ar fi facut o criza de plans. - M-am ocupat de cai , sustinu Kathrina si casca lung. Si am uitat de trecera timpului. Cand mi-am dat seama cat e de tarziu , am venit direct acasa. - Intr-adevar ? Irene era convinsa de explicatia fetei , dar de ce sa fie mereu banuitoare ? Kathrina era in patul ei , era in siguranta si nu observa nimic suspect. - Unde ti-e calul ? intreba totusi. - Cei de la Sierkshagen mi-l vor aduce maine. Kathrina casca din nou. - Bine. noapte buna ! spuse Irene linistita si se pregati sa plece. - Tata nu s-a intors cu tine ? irene era deja la usa. Se opri si dadu din umeri. - Ne-am intalnit cu o femeie...pe care o cunoastem de undeva. Tatal tau a invitat-o la noi , la un pahar, impreuna cu fiul ei , un baiat ciudat.
_______________________________________


 http://th11.3xforum.ro
|
|