 alexy_TH~*WirkLicH*~Din: Botosani
Postari: 565
|
|
Dupa ce iesi din salon , KAthrina se repezi la masina, isi scoase impermeabilul din portbagaj , il imbraca, apoi se descotorosi de pantofii stramti, incaltandu-se cu vechii ei pantofi sport si se simti insfarsit bine. Porni cu pas vioi prin parc. Avea nevoie de aer proaspat . Vantul de seara ii usca incet lacrimile , care incepura sa curga atunci cand fugise rusinata din salon.
- Sunt o ghinionista ! isi repeta a suta oara , cu o expresie chinuita pe fata, trecand prin parc cu mainile afundate pana la coate in buzunarele impermeabilului . Da, o ghinionista. Toate imi ies pe dos ! Unde apar eu , imediat cade un portret de pe perete. Daca intru intr-o camera , cu siguranta va zbura covorul de sub picioarele mele si voi cadea cat sunt de lunga pe parchet.
Asta asa era. Cand era mica, se impiedica la tot pasul, incat Irene o inscrisese la balet, sperand astfel ca va deveni cat de cat mai sigura pe picioarele ei.
Kathrina o adusese insa in pragul disperarii pe profesoara de balet, iar dupa a saptea lectie ratata , nu se mai duse la ore. In timp , isi daduse seama ca este altfel decat celelalte fete. Mai putin atragatoare, mai putin eleganta si cu totul neindemanatica. Mama ei era de-a dreptul exasperata.
Irene Eschenbach era revoltata impotriva sortii. De ce tocmai fata ei era atat de neindemanatica ? De ce nu mostenea calitatile ei ? Miscarile ei erau delicate si armonioase. De ce nu putea Kathrina sa fie ca ea ? Fata era constienta de cate griji ii face , totusi nu se putea schimba.
- Hei !
Kathrina se intoarse nedumerita. Se intreba cine era cel care tulbura linistea acelei seri de aprilie ? Nu vedea oare ca doreste sa fie singura ?
Nu era nimeni altcineva decat Magnus Falk, care, cu mainile in buzunare si cu un trandafir la butoniera se indrepta agale spre ea. Intunericul ii juca o festa barbatului, care crezu ca in fata lui se afla un baiat. Il derutasera pantofii sport si impermeabilul, sub care nu isi inchipuia ca se ascundea o rochie de seara.
Vocea ii deveni rece.
- Nu ati vazut in apropiere o domnisoara ? intreba , apropiindu-se. O fata intr-o rochie de seara.
- Nu ! raspunse Kathrina, incercand sa-si schimbe vocea. Nu mai e nimeni pe aici.
- Ciudat , zise ganditor Magnus, oprindu-se la cativa pasi. As fi pariat ca s-a indreptat incoace.
- Mai bine sa nu pariati, il sfatui Kathrina si ii intoarse spatele. Ati pierde pariul . In fond , de ce va intereseaza aceasta fata ?
Magnus privi trandafirul.
- As fi dorit sa-i inapoiez aceasta floare si...
- Dar nu e a ei ! il intrerupse Kathrina. Floarea asta era pe masa.
- Dumneata esti cam bine informat ! spuse Magnus uimit si isi miji ochii , incercand sa-si vada mai bine interlocutorul.
Kathrina simti cum roseste sub privirea lui si se bucura ca noaptea ii ascundea culoarea obrajilor. Tanarul nu-si desprindea privirea de ea.
- Nu cumva am placerea sa discut cu domnisoara Eschenbach ? intreba Magnus.
- Cine v-a spus asta ? intreba fata, cu privire scanteietoare.
- Deci , am ghicit ? intreba tanarul. Curios, intr-un timp foarte scurt te-ai schimbat cu totul. Pantofii astia si impermeabilul le-ai scos din vreun buzunar tainic al rochiei ?
- Urasc rochiile de seara , ii explica nervoasa Kathrina.
- Chiar asa ?! exclama Magnus vesel. Am crezut ca o domnisoara de rangul dumitale...
- De rangul meu ! isi ridica fata brusc capul. Ganditi-va bine ce spuneti, domnule ! Faptul ca ma cheama Kathrina Eschenbach nu da nimanui dreptul sa ma clasifice.
Magnus inghiti in sec.
- Nu ? Eu intotdeauna m-am gandit ca...
Fata isi lasa capul pe spate si incepu sa rada.
- Asa, asa , dumneata te-ai gandit. Nu te-ai gandit bine. Poate ca parintii mei au obligatii mondene si trebuie sa se poarte dupa niste reguli prestabilite. Insa asta nu e valabil si pentru mine. Eu sunt cosmarul serbarilor si al seratelor. Nici nu mai sunt invitata nicaieri , de cand se stie ca sparg vase scumpe si ca vars sosul tomat peste invitati. Daca chiar doriti sa stiti...
- O, da ,va rog !
- Dar sa nu spuneti nimanui !
- Imi dau cuvantul .
- Deci , stau ascunsa la Sf. Hubertus, ca sa nu provoc stricaciuni mai mari. Intre timp parintii mei se poarta de parca nici n-ar avea un copil, spuse Kathrina cu cea mai mare seriozitate.
Buzele lui Magnus tremurara. Abia isi putea retine rasul.
- Cu alte cuvinte, dumneata esti oaia neagra a familiei.
Kathrina il privi.
- Da, se poate spune si asa. Nici la cina asta nereusita n-am vrut sa vin. As fi preferat sa raman acasa. Parintii au avut de facut o alegere dificila: fie ma iau cu ei si fac praf portelanurile de la Sierkshagen , fie ma lasa acasa si atunci e posibil ca Sf. Hubertus sa fie mistuit de flacari sau chiar sa sara in aer. Ati vazut ca au ales prima varianta.
Magnus era impresionat. O privea ca pe o fiinta dintr-o alta lume. Nu-si inchipuise ca poate exista o asemenea fata. Si cu atat mai putin ca o asemenea persoana va mosteni mosia Sf. Hubertus. Nu o putea clasifica in nici o categorie obisnuita . Si recunoscu in sinea lui ca nu-si putea da seama daca Kathrina vorbeste serios sau doar joaca teatru.
Fata privi in jur.
- Nu gasiti-sopti conspirativ- ca primavara, aici ,la tara, nu mai exista pic de bun simt ?
- Ce vreti sa spuneti ? intreba Magnus mirat.
Fata arata spre conac.
- De-ti place sau nu , esti invitat. Peste tot se chefuieste , adesea pana dimineata , intotdeauna fiind cativa care nu-si mai gasesc drumul catre casa. As intelege daca cineva ar sta pana tarziu pentru frumusetea peisajului sau pentru ca se simte bine, dar sa petreaca seara de seara !
- Cum , in general , este vorba de oameni maturi , zise zambind Magnus , nu trebuie sa va faceti griji in privinta lor.
- Ce greseala ! zise Kathrina . Tocmai acesti oameni maturi se comporta precum niste copii. Chiar parintilor mei , care sunt niste oameni seriosi , li se intampla sa se intoarca de la o cina abia la ora patru dimineata.
- Nu avem dreptul sa-i lipsim de aceasta distractie ! o sfatui Magnus.
Fata deveni nesigura.
- Asa credeti ? Nu stiu...Orice copil crede ca parintii sunt niste persoane respectabile si este surprins ca realizeaza ce sunt, de fapt, superficiali.
Magnus o aproba plin de seriozitate.
- E adevarat si cred ca aici la tara se cam pierde timpul. Ca sa nu facem exceptie, n-ati vrea sa bem un pahar de sampanie ?
Brus, Kathrina se tulbura ca o fetita. Isi musca buza si isi privi varful pantofilor.
- Hm...e foarte dragut din partea dumneavoastra , dar nu pot accepta ...stiti , este foarte riscant pentru cineva sa se arate cu mine in public. Se poate intampla sa cada scaunul de sub mine sau sa zboare paharele din dulap.
Magnus o privi lung, ganditor.
- Asta nu m-ar deranja deloc.
Kathrina zambi neincrezatoare si isi afunda mai tare mainile in buzunare.
- Nu toata lumea ar avea curajul sa spuna asta. Stiu , ati dorit doar sa fiti curtenitor. Mai bine merg acasa. Ei , imi dati trandafirul sau doriti sa-l pastrati?
Baiatul ii intinse floarea.
in legatura cu numele ...prietena mea le-a inventat pentru mine , si daca tot veni ocazia asta vreau sa-i multumesc !  nici eu nu stiu de unde le-a scos !  mie una imi plac !  (le-am scris pe o foaie ca sa le tin minte si cand imi trebuie le copii)
_______________________________________
http://th11.3xforum.ro
|
|
)
acum continuarea :
a invitat`o ..trebuia sa accepte 
Irene este cams evera intr`adevar..mi sa parut ca pe e anu o intereseaz acum se simte katrina..dca ea se simte bine dupa toate intamplarile...si ...cred ca ..(scz kakafonia) katrina este intimidata de ma`sa...frank e linistit relaxat..asta imi place la el..nu o pot vedea pe katrina luptand impotriva amandurora ....e mai bn asa...si acu`?...what`s nexxt??... 
