ok a incerput scoala daca nu stiti si is a 8-a si nu am voie la calc in timpul sapt sunt si foarte obosita asa ca mai usor cu nexturile alea.... uite unu acum mah sa va multumiti......
Em: Bine. am cascat si am plecat spre intrarea in aeroport... la fel aglomeratie infernala la un moment dat ma gandeam daca oamenii astia chiar nu au casa. Am ajuns la iesirea din aeroport, iar David face semn unui taxi sa opreasca. Eu eram prea obosita sa imi car si bagajele mele asa ca David facea munca pentru doi. Ne urcam in taxi, la volan un batranel dragut semana cu bunicul-ah cat imi lipsea privelistea din fiecare seara... el cu cartea in mana si cu pisicul in brate- o lacrima reuseste sa evadeze din ochiul meu, imi lipesc fruntea de geamul taxiului si urmaresc orasul, ce frumos este noaptea... Totul in jurul meu era alb.... dar nu se compara cu privelistea de basm de la mine de acasa-hm acasa oare unde este acasa.... acolo unde ma duc acum sau locul unde a ramas sufletul meu?- simt o mana pe umarul meu, era David: D: Ai patit ceva? Te vad cam abatuta... Em: Nu nu am nimic, sunt doar obosita- eram obosita dar nu era acesta adevaratul motiv-Stii David... mie ... Imi pare rau pentru cearta din aeroport din Romania... Eram stresata si... D: Stai mai linistita am avut doar o discutie aprinsa nimic mai mult... am si uitat... in plus te inteleg si eu am platit la fel cand am venit prima oara aici, dar cu timpul m-am obisnuit si mi-am facut prieteni. Apropo nu te-am auzit vorbind de nicio prietena. De ce? Em: Pai ... stii tu eu nu prea socializam cu ceilalti. Sunt foarte inchisa in mine.... Universul meu erau bunicii si padurea de langa casa. D: De acum totul se va schimba... Sper ca la noua scoala sa iti faci prieteni noi... Plus ca eu voi fi plecat mai mereu cu trupa va trebui sa gasesti pe cineva cu care sa vorbesti... Em: Da... Probabil... D: Am ajuns... Multumesc ca ne’ati adus! X: Nici o problema va costa 12 euro... Cat timp David ii plateste soferului eu ies afara. Vantul rece de iarna imi scalda cu viteza chipul incalzit. David se da jos din masina si se duce la portbagaj sa ia bagajelul meu si bagajele lui. Am inceput sa tremur, era intuneric bezna, la ce ma steptam la inceput de decembrie la ora 3 noaptea. David ma vede in incearca sa se grabeasca... Imi face semn sa ma uit in spate... Raman muta de uimire... Era o casa destul de impunatoare la fel ca celelatle de pe strada aceea... cred ca ne aflam intr-o anexa a orasului.... Dar imi placea casa, arhitectura era foarte frumoasa, David a deschis poarta formand un cod... Am sa-i spun sa mi-l scrie pe ceva ca nu vreau sa ma trezesc vreodata in situatia de a sari gardul... inaintam timid spre usa drumul mi se parea o eternitate... Urmaream ,cat de mult imi permiteau ochii, lucrurile din jurul meu. Era frumos avea flori din cate reuseam sa strabat cu ochiul prin intuneric.... Avea si pitici de gradina... erau haiosi, imi placeau, am inceput sa chicotesc: D: Ma bucur ca iti plac piticii spuse David incercand sa deschida usa si sa formeze codul de la securitate.... Omul asta avea o problema cu securitatea sau poate singuratatea i-a afectat cerebelul... Am intrat in casa... la intrare era un hol imens si o caldura primitoare. D: Vrei sa-ti arat casa? Em: Tot ce vreau in momentul asta este sa imi arati unde este camera mea ca sa trag pe stanga... D: Adica pe dreapta.... Em: Nu mai pe stanga .... ca eu dorm deobicei pe partea stanga.... intelegi tu? D: Bine hai sa iti arat.... Ne urcam la etaj acolo mai multe camere mi-a aratat camera mea... Era frumoasa imi placea... dar nu stiu parca era facuta pentru mine... Em: Noapte buna David! D: Noapte buna zuzo! – si ma saruta parinteste pe frunte- Camerele de langa tine sunt pentru componentii trupei cand vin in Berlin. Bine acum te las.... Somn usor!
_______________________________________ My fic: Sinfonie in alb
My favourite caracters:EDWARD & JACOB [:X]Emmet, Alice, Jasper.
/ vreau nextu \
)) sa securizeze si altceva...glm
