ღWer Bin Ichღ
ღ^~*AdmInIstraToR*~^ღ
 Din: Iashingtown
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 7524
|
|
L:Ce zici de ala? Intreba aratand in dreapta lui.
Ema intoarse capul, raman uimita de propunerea lui Leon.
E: cred…haha..ca glumesti nu? Intreba fata stupefiata de imagine
L a ce are, pare amuzant! Zise cu o fata de ingeras
E:CE?! Seamana cu ceainicul bunici mele! Nu ma dau in asa ceva nici sa ma impusti! Protesta Ema
L:Bine, daca tu nu vrei in ala, nici eu nu vreau in CHESTIA AIA! Tipa Leon aratand spre carusel
E:Hmm , bine atuncia ce zici de. Umm… alea! Inspecta fata mai bine?
Leon privi din nou, ofta adanc , dupa care zise:
L: Tu chiar nu ti la viata ta si a copilului? Intreba putin iritat de proprunerea ei.
Ema se bosumfla iar, in felul acesta nu voir ajunge la un acord niciodata! Ce era asa de rau in a face niste body-jumping?
E: bine Leo, astept propuneri de la tine atuncia! Zise Ema incrutisand bratele.
L: Pai, la standuri sunt jocuri frumoase, ummm, a da sunt si caluti, apoi, sunt masinutele…si Leo continua sa insiruie tot felul de plimbari si activitati care mai decare plictisitoare. Ema deja se injuria, nu mai suporta prostiile pe care Leon le insira.
Isi aduse aminte ca are niste bani la ea si fugi spre o masinarie. Plateste si se urca in ea, mereu a vrut sa se dea in Caracatita. Masinaria porni si Ema la fel cu ea.
Leon cand se intoarse spre ea, spre surpriza sa, nu mai era, o cauta din priviri apoi ,spre orarea sa, o vede in Caracatita, care deja incepusa la punctul de unde nu se mai putea opri. Leon practic isi puse mainile in cap, cand a vazut si se duse repede acolo.
L: Ema, ce crezi ca faci? Tipa Lon inca in stare de soc, dar ea nu il auzi, asa ca tot ce ii ramasese lui Leon, era sa astpte cele 5 minute cat dura plimbarea. Cand acesta se opri , Ema cobora putin ametita, la fel ca si restul persoanelor care sa dat, dar cuzambet pe buze. Ema il vede pe Leon, parea furios, statea cu mainile la piept, cea ce o facuse pe Ema sa inghite in sec.
E: Leon , vino sa ne dam in ceainic! Zise prizandu-l de mana si incerca sa il traga, sperand s aii traca nervi, dar spre ghinionul ei, acesta nici macar nu se clinti din loc, ci doar isi intoarse privirea spre ea. O privea cu flacari in ochii, semn ca era foarte nervors.
L:Ema, nu am zis fara plimbari periculoase? Intreba Leon pe un ton serios
Ema se prefacut ca gandeste putin, cu degetul mare la gura , apoi afisa un zambet.
E: parca, dar nu eram atenta, haide Leon, sa ne mai dam si in altele! Zise fata pregatindu-se sa mearga mai departe.
Leon o prinse repede de mana si o opri din drum
LE acuma ne vom da numai in ce cred eu ca e sigur, sa inteles? Isi expirma parerea Leon.
Ema nu mai zise nimica, stia ca nu avea rost pentru ca tot ca Leon avea sa faca.
Cu un ton de invins, si lacrimi in ochii, ii raspunde mai in soapta
:Am inteles! Aplecand capul intr-o parte.
Leon nu suporta sa o vada asa trista, simtea cum inima sa sar rupe in bucati, ca si cum era sfasiata de niste animale.
L:Ema, nu am vrut sa te supar… iar…iarta-ma te rog! Zise baiatul pe un ton dulce.
:Uite, ummm… haide in ala , cred ca tiar placea! Zise arantand spre tunelul dragostei.
Ema cand il vazu, aproape sari in sus de bucurie, defapt ii sari lui Leon in brate si il saruta.
Cei doi ajunsera acasa pe la vreo 5 dimineata,franti de oboseala, dar Ema cu un zambet de victorie, reusise sa il convinga pe Leon sa se dea cu ea in carusel si sa sara cu franghia, plus in caracatita. Cand vroia sa intre In camera, Leon puse mana in fata ei, si isi intoarse privirea spre ea.
L:Asta ramane intre noi da?
Fata se prefacut ca ar gandi intns si zise cu un zambet siret:
:Ce anume?
Leon isi dadu ochii peste cap
L:Faptul ca am tipat si era sa vomit de la caracatita si carusel! Zise putin enervat
E:Ahh de aia, de ce , ie rusinica lu micutu Lenny? Zise Ema cu o voce prefacuta de bebelusi.
LA! Si faptul ca…ca…
E:Faptul ca…? intreba cu o privire sireata
L:Nu mai conteaza, mie somn mie. Zise si intra in camera.
Ema incepu sa chicoteasca incet, adora fetele care Leon le facea, parea asa de dulce.
Dimineata, amandoi se trezira in bratele celuilalt, ea dormind cu capul pe pieptul sau, pe la vreo 12, numai din cauza telefonului lui Leon. Acesta raspunse somnoros la el, dar cu vocea incet vorbea, nu vroia sa o trezeasca pe Ema. In timp ce vorboea , Leon o mangaia usor pe cap, apoi ii dadu un mic sarut pe crestetul frunti, inchise telefonul, si usor o dadu pe Ema la o parte si se duse sa faca un dus. Cand se reintoarse, nu o mai vazu nicaieri, apoi Leon se trezi pe jos, cu o Ema deasupra sa care radea de veselie.
E:Neataaaaa!!! Cum ai dormit Lenny? Zise pe un ton vesel.
L:Neata si tie, bine, da ce e cu tine pari energetica astazi! Zise baiatul incercand sa se ridice.
E:Sincera nu stiu, dar ma simt super-hyper-mega –giga bineeeee! Zise fata tipand ultima parte.
L:Ema, scuza-ma dar nu pot acuma sa ma joc, dar am o idee, vezi in spate in buzunarul din dreapta e un portofel, dute , ia-l si vezi ca e acolo o carte de credit Platinium, ia-o pe aia, si dute cu mama la cumparaturi.
E:Nu pot, Eleanore nu este azi acasa, are o intrunire nu stiu cum! Zise fata prefacandu-se plictisita,
Leon rase putin, amuzat de felul fetei de a fi.
L:Atuncia, ii voi spune unei servitoare sa mearga cu voi!
E:OK, dar ce vrei sa cumpart? Intreba putin confuza in timp ce ii imana Leon cartea de credit.
L:Ce vrei tu, cred ca iti voi face si una tie! Zise baiatul dupa care o saruta dulce pe buze.
De data asta , Ema se imbraca ceva mai lejer, cu o pereche de pantaloni negri de trening, un tricou alb si niste tenisi albi cu dungi negre. Isi lua un ghiozdanel mic si porni jos. Acolo o astepta o fata in jur de 22 de ani, imbracata intr-o rochita simpla dar frumoasa. Parul fetei era prins intr-o coada sus. Avea pielea mai creola. Parul ondulat negru si ochii caprui.
S: Buna ziua! Zise fata respectuos.
E: Buna, eu sunt Ema, tu? Intreba cu un ton dulce
S: Eu? Pai …Maria domnita! Zise fata rosind
E: Maria, pot sa te rog ceva?
Ma, orice domnita!
E: Sa nu ne mai formalizam atata, sunt o fata ca si oricare alta, nu este nimica special la mine ce nu se poate gasi la altele!
Cele doua fete isi petrecura ziua la mall, devenise bune prietene, Ema ii cumparase niste rochite care ii placeau mult lui Maria, cadouri caci fusese ziua ei de nastere acu 2 zile. Ema nu isi cumpara nimica pentru ea, in schimb cumparase niste hainute si maimutoaie pentru bebelus. Pe la vreo 3 se intorc acasa, Ema nemaiputand de nerabdare sa ii arate lui Leon.
Timpul trecuse destul de repede, Ema era in 8 luni si jumatate , insa nu vroia nici unu sa afle sexul bebelusului inca, cazusera deacord ca acela sa fie surpriza la nastere. Leon se purta cat de bine putea , orice mica pofta io indeplinea. Singura persoana cu care Ema mai vorbea era bunica ei . Auzise ca Teo se casatorise cu Tee Tee si ca locuiau intr-un apartament impreuna.
Ema primise intr-o zi un telefon cum ca bunica ei se simtea foarte rau.
E: LEON! Tipa Ema dabia respirand
L:Ema, ce e ? ce ai ? intreba ingrijorat luand-o de dupa gat si cu cealalta mana o puse pe burta ei.
E: Bu…bunica…se simte…foarte…rau ! dabea reusi sa zica printre respirati.
:Leon, te rog, dupa sa o vad! Implora fata.
In 2 ore, limuzina opri in fata casei, Leon o ajuta pe Ema sa coboare, apoi suna la sonerie. O asistenta deschise usa, era femeia pe care Leon o angajase la cererea lui Ema.
A: Domnule Leon, domnita Ema, va rog intrati!
Aisitenta ii conduse in sufragerie , unde Teo se afla cu Rares acolo si Tee Tee. O priveau cu o oarecare ura pe Ema, , nu le convenea faptul ca ea se afla acolo, acuma. Ema nu zise nimuca, ridica capul si ii privea cu o oarecare superiotritate. Leon venise langa ea, ii privea si el, in special pe Rares cu un chef mare de a il lua la pumni.
L:nuna! Zise uitandu-se la toti.
Nimeni nu ii raspunsese, Ema se intoarse spre Leon:
Du-ma te rog la bunica!
Baiatul nu comentase, ci doar dadu din cap in semn ca da. Ema urca incet scarile, desi ar fi vrut sa o ia la fuga ca o mnebuna,. Burta ei ii incetinea fiecare miscare. Ajunse la camera bunici, acesta parea ca doarme, ochii Emei dadeau semne ca lacrimile sunt pe cale sa isi croiasca drum in jos. Leon o ducea de maini, cu greu isi mai gasea syabilitate in picioare.
E: Bunico! Zise fata pe un ton cald.
Helen deschise ochii, cand o vazu pe Ema, acesta zambi , la fel si Ema dar cu lacrimi.
H:Ma bucur ca ai venit, cine e tanarul acela fermecator?
E: El e Leon, logodnicul meu! Il prezenta Ema.
Leon ii lua galant mana Helenei , se apleca si o saruta.
L:Este o placere sa va cunosc, desi as fi dorit ca circumstantele sa fi fost unele mai agreabile ! zise Leon
Helena zambi.
H: Ce baiat cumsecade si educat, ai etichetie, asta e de admirat!
L:Va multumesc pentru buna dumneavoastra observatie!
E: Bunico cum te mai simti? Intreba Ema ingrijorata
B: Mai bine, stai calma, lumea asta nu este inca pregatita ca eu sa plec de pe ea.
E: Bunico, te rog inceteaza sa mai vorbesti asa.
B: Bine, cum doresti tum, dar te-ai ingrasat mult Ema! Zise bunica ei marind ochii.
E: A …pai… sti ca eu… incerca Ema sa vada cum asa ii explice situatia.
L: Este gravida cu mine! Zise mandru.
Bunica Emei se schimba total la fata, nu cred ca era pregatita pentru asa o veste. Se uita cu ochii mari la Ema, abia atuncia realizase ca nu era o burta normala. Fata schiteaza un zambet mic, se uita cu ochii sinceri la ea, parca cerandu-I iertare. Femeia se inviora la fata.
B: O sa devin stra bunica? Intreba cu fericire.
E: DA!
B: Ema , multumesc pentru vizita, dar obersv ca nu te simti prea bine.
E: bunico, mai stau…
L:Ema , are dreptate nu esti intr-o conditie chiar asa de buna! Zise Leon
Ema nu zise nimica, stia ca na-re rost sa se contrazica , erau 2 contra 1 si insinea ei, recunostea ca nu se simtea prea bine. Ema o sarutase pe bunica ei pe cap, ajutata de Leon. Pe la mijlocul drumului, Ema se apuca tare de burta, lasand un geamat de durere sa ii scape printre respirati. Il apuca strans de mana pe Leon, acesta se intoarse speriat, nu stia ce se intampla. Se uita la ema, acesta avea lacrimi in ochii.
L:Ema ce ai? Intreba acesta panicat.
Ema incerca sa rosteasca o fraza
E:………. Apa!
L:Apa? Tie sete? Intreba confuz acesta/
E: Mi sa rupt apa CRETINULE! Zise printre dinti abtinandu-se sa nu ii dea una in cap.
L:Cum? CE? Ah sofer, la cel mai apropriat spital va rog!
Norocul se pare ca tinuse cu ei, deoarece era unul la vreo 10 minute de ei. Ajung acolo, Leon chema repede pe cineva. O pun pe Ema intr-un carucior, si-o duc intr-un salon. Intre timp Leon, isi chema parinti. Se plimba pe holuriile spitalului de parca ar fi fost un nebun. Cu privirea atintita in pamant, mainile la spate, acesta isi croise un tipar imaginar al sau. Cristian, soferul sau il privea neincetat, amuzat insinea sa de reactia baiatului.
O asistenta il striga, poftindu-l intr-o camera. Acolo ii sunt inmanate: o masca, manusi, un fel de boneta, un halat si o pereche de incaltaminte ce semanau perfect cu boneta. Se imbraca cu ele, si este dus unde se afla si Ema.
L: O nu, eu plec! Si incerca sa fuga dar fusese oprit de asistenta.
A: Domnisoara a cerut sa ii fiti alaturi! Si il trase langa ea.
Ema statea pe o masa, cu picioarele indepartate, imbracata cu un halat si o boneta in cap, acoperita toata de sudoare, ea urma cu mare grija tot ce ii se zicea. Leon o luase de usor de mana, iar ea il stranse. La fiecare contractie, era intalnita de o durere enorma si de o puternica senzatie. Peste 20 de minute, parintii lui Leon sosisera, dar Ema mai avea foarte putin, la fel si Leon dar nu ca ar fi nascut el ci emotiile prin care trecea. Spera din adancul inimi sa fie baiat, pe cand Ema vroia o fata. Ultima contractie, ultima secunda, si vocea unui nou-nascut rasuna galagios in tot salonu.
D: Felicitari aveti un baiat sanatos!
L:Ba….ietel! si acesta lesina.
Ema luase copilul in brate, obosita acesta regasi in ea forta de a zambi. Leon se trezi, cu ajutorul asistentelor, si se uita la copil, plangea de bucruie, nimica nu iar fi putut strica acesta bucurie.
L: cum il vom numi? Intreba acesta fericit
E: Cum am hotarat mai demult, Dylmon!
Copilul este luat, Ema dusa in salon,iar Leon este intampinat de tatal sau care avea la el vreo 2 cutii de trabucuri cubaneze.
L:Am…am un fiu, sunt TATA!
T:Felicitari fiule, vino si tu Cristian, e primul meu nepot! Zise acesta mandru.
E: Fiule multumesc, mai facut bunica! Zise luandu-l in brate tare si pupandu-l .
Barbatii iesisera afara, dar pe la al 4-lea fum, au fost inconjurati de presa.
R: Domnule Leon, cum merge sarcina logodnici voastre? Intreba unul din presa.
Leon luase trabucurile si le imparti la barbati.
L: Cum sa fie, incepand de astazi , voi fi TATA, am un fiu! Zise acesta mandru.
Niste fete din presa incremenise, se pare ca erau fane de-ale lui.
R: Sa va traiasca, si ce nume ii veti pune?
L:Eu si Ema am hotarat ca daca va fi baiat ii vom pune numele de Dylmon.
R: interesant nume, si Ema cum se simte?
L:E sub efectul calmantelor, doarme.
R: Si cum a nascut?
L:Normal, desi am reactionat mai rau eu ca ea! Zise acesta razand
R:Si cum a decurs nasterea?
L: Mie mi sa parut greu, chiar am lesinat de emotii, nu stiu de unde a avut ea forta sa nasca natural
R: Si cand va veti casatori?
Lupa botez am…
A: Domnule Leon, domnisoara sa trezit daca va intereseaza! Anunta o asistenta.
L: Multumesc, va rog sa ma scuzati! Zise acesta si pleca.
Tatal sau ramasese sa raspunda la restul intrebarilor, desigur acestea erau acuma despre viitor si altele.
Era seara, ceasul batea vreo 11 noaptea,pe holurile spitalului mai treceau din cand in cand cate o asistenta. Ema era la etajul 2 al spitalului, singura in salon, ea dormea. Vantul adia usor, lasand mici brize de aer sa reimprospateze camera. Cerul era seni, luna lumina subtil camera. Usa se intredeschide, o silueta isi facu aparitia, apoi croindu-si drum la patul ei. Ema se trezi cu o mana la gura. Ochii si ii deschisese repede, dar din cauza calmantelor ce ii fusesera administrate mai pe seara, viziunea ei era destul de incetosata. Dar ar fi recunoscut oridunde mainile acelea fine.
E: Bill?! Ce cauti tu aicia si mai ales la ora asta? Intreba in soapta fata
B: Shhh! Si o tacuse cu un sarut pe buze,
Fata incerca sa-I dea una, dar acesta ii prinse o mana, cealata neputand fiind cu branula in ea.
B: Vino, vreu sa vorbim! Si o trase puternic de mana, afara din pat. Fata gemu de durere cand mana ei dreapta se misca brusc.
Bill se intoarse si vazu cum sange incerca sa curga , asa ca ii luase mana, si repede trrase de branula scotandu-o cu totul, lua niste spirt cu vata si o puse acolo, apoi o impinse pe usa afara. Fata era prea slabita si ametita sa poata reactiona, picioarele ei dabea o tineau.
E: bill, te rog , du-ma inapoi in salon, nu mie prea bine! Zise tinand o mana la gura.
B: Nu, mergem sus pe acoperisul spitalului, acolo vreau sa vorbim ceva, ceva chiar foarte important.
Bill era atent pe unde calca, nu vroia sa fie prins de vreun paznic, sau alta persoana ce ar putea sa treaca pe acolo.
Se oprise la lift, dar a trebuit sa se ascunda dupa colt, tinand mana la gura Emei si pe ea bine de talia ei care incet isi revenea la normal. 2 paznici coborase din lift, norocul sau ca se ascunsese. Trecuse pe langa ei, neobservandu-I, de parca erau invizibili. Acesta asteptase sa dea coltul din nou, apoi se duse langa lift, chemandu-l in jos inapoi.
E: Bill ce ai degand sa faci? Intreba speriata Ema
B: Vei vedea, Ema vreau doar sa vorbesc! Incerca acesta sa ii zica dar fata nu il crezuse.
Soseste si liftul, tinand-o de o mana, acesta o asvarleste inauntru, facand-o sa se loveasca de perete si sa cada pe jos , in genunchi.
Bill o privea rece, apoi apasa pe buton.
Liftul ajunse pe acoperis, acesta , practic o trase afara din el, ducand-o chiar langa marginea acoperisului. Vantul incepu sa adie mai tare , arucandu-le parul inntr-o singura directie. Ema il privea cu frica in ochii, parea putin beat, poate sa isi faca curaj.
E: Bun ce vrei acuma? Intreba ceasta
El se aproprie de ea, si o saruta brusc, dar fata se duse in spate.
B: Am vazut interviul dat de maimutoiul ala, nu ma impresionat cu nimica inspecial prostia de care a dat el dovada, stau si ma intreb, sigur o fi bastardul ala mic al lui? Sau e al altui baiat.
Ema nu se putea abtine, era plina de furie, incat ii trase o palma zdravana peste fata.
Bill isi puse mana pe obraz, o privi apoi ii trase si el o palma, dezechilibrand-o complet.
Ema se tinea de marginea acoperisului, stand jos. Cazuse langa margine, spre norocul ei, acoperisu-l avea o margine mai inalta, ajutand-o sa se echilibreze cat de cat la cazatura. O durere ascutita o strapunse prin stomac. Bill o privea incontinui, pe fata sa nici urma de emotie nu aparuse, era de parca ar fi fost sculptat, blestemat niciodata sa nu afiseze emotii.
E: Ce anume vrei idiotule? Il intreba cu lacrimi in ochii si printre dinti.
B: De… de ce Ema? Zise baiatul aplecand capul in jos, lacrimi cadeau rapid, dar din cauza parului care ii cadea liber peste fata nu se vedea prea bine. Ema se ridicase, vantul se juca cu parul amandurora . Ema se schimbase la fata , era o amestecura de sentimente, confuzie, tristete curiozitate.
E: De ce ce Bill? Intreba fata privindu-l dur acuma
B: De ce a trebuit sa pleci si sa ma parasesti? Zise plangand
E: Dar tu Bill? De ce erai cu Sandra , Bill nu ai nici un drept, inplus de unde stiai ca sunt la spital? Intreba fata calma, vantul intetindu-se.
Urma un moment de tacere intre cei doi, Bill era cu totul deplasat, se aproprie usor de margine, privea in jos.
B: Am aflat de la televizor, era maimutoiul ala al tau de logodnic acolo, declarand cat de vesel dar si de prost e, ca are un borac! Zse rupand intr-un sfarsit tacerea.
Ema il privea iar furioasa, nu suporta sa ii se vorbeasca asa despre copilul ei, mai ales cand ea stia ca tot ce facuse, era adevarat, copilul era intr-adevar al lui Leon, nimeni nu mintise.
E: Dar nu mi-ai raspuns la cealalta! Insista Ema
Lui Bill ii cazu o lacrima pe obraz, vantul ii sufla parul afara din fata sa.
E: Bill, asta nu e videoclip , nu ma las usor impresionata de scena asta! Zise Ema incrutisand bratele
B: Sti, cand am filmat videoclipul la Spring Nicht aveam o senzatie ciudata in mine, ca si acuma, deparca ar fi un deja-vu, dar nu pot sa-mi dau seama, cand am vrut sa ii zic lui Tom, cuvintele pur si simplu nu isi gaseau drumul, oricat demult as fi dorit! Zise ridicandu-si privirea.
Ema nu zicea nimica, stia ca cuvintele nu si-ar fi avut rostul, nu acuma.
Luna incepea sa fie acoperita de nori, care incepeau sa se inmulteasca rapid, vantul si el se schimbase, devenise unul rece si cu mult mai iute la adiere, era un vant salbatic intr-un fel, nevrand sa lase situatia asa calma.
Mana Emei sangera , din cauza faptului ca branula ia fost scoasa asa, picaturi de sange colora cimentul cel gri, facand un tipar necunoscut celorlalti. Emai isi duse mana la zgarietura, o ustura rau, isi putea chiar simti sangele cald cum isi croia drum prin pielea perforata de ac. O expresie de durere ii acoperi fata, pe care Bill o recunoscu imediat, se indeparteaza de la marginea acoperisului, vantul ii sufla suvitele in fata, cu mana usor si le indeparteaza, si ii incepe sa vorbeasca:
Ema, vino cu mine, stiu ca asta tiai dorit inca din clipa in care mai intalnit! Ii zise intizand mana
Ema nu facu nici un gest, doar ii priviea mana, apoi repede ii dadu mana la o parte, practic plenindu-io la o parte din fata ei. Bill se enerva si o prinse in brate, incercand sarute cu forta, dar Ema ii dadu un sut unde ii era mai drag, si practic instantaneu ii dadu drumul. Fata alerga repede pe scari, dar nu suficient de rapid, incat la jumatea scarilor a fost ajunsa de Bill, prizandu-o de mana.
B: Unde crezi ca fugi? Zise acesta ridicand putin tonul.
Fata se zbatu usor in mainile sale, sperand ca va putea sa se elibereze cumva, dar in zadar.
E: Da-mi drumul! Zise incercand in zadar sa isi scoata cumva mana din prinseala sa
B: Nu, singurul loc cad ii voi da drumul, va fi cand vom ajunge la mine! Zise acesta pe un ton convins
Ema casca ochii, nu vroia sa mearga nicaieri, decat in salon la ea.
Ea-mi drumul! Tipa acesta si isi infipse unghiile in mainile lui Bill
Acesta ii daduse imediat drumul din cauza dureri, dar la fel de repede si reactiona:
B: Ticaloasa mica! Si ii dadu o palma peste fata, facandu-o sa cada pe scari. Ema tipa cand simti ca pluteste apoi se lovi puternic cu capul de scari in timp ce se rostogolea rapid in jos pe ele, vreun etaj. Bill cobora repede langa ea, o examina sa vada daca este teafara, o culoare visinie incepea sa coloreze gresia alba de pe jos, sangele curgea din spatele capului lui Ema.
Baiatul nu mai statu si lua liftul repede, cand vazu ca niste paznici cu un doctor urcau scarile. Sangele Emei cadea liber de la ultimul etaj, pana la parter, mici cristale rosiatice zburau de pe marginea holului.
Paznici si doctorul ajunse imediat, oprindu-se in soc cand o vazu, doctorul se repezi imediat sa ii verifice pulsul, sangele incepuse sa ii curga si din cauza hemoragiei , tocmai nascuse si a fost impinsa pe scari.
D: Pulsul e slab, chemati repede asistenti cu o targa, fata asta trebuie operata de urgenta! Tipa docotrul la unul dintre paznici. In mai putin de 5 minute Ema se afla pe targa si dusa in sala de operatie.
D: Chemati rudele! Spuse doctorul
A: Ce nume are pe bratara? Intreba asistenta pregatindu-si un carnetele.
D: Almanost! Zise doctorul socat.
A: Ea trebuie sa fie sotia domnului Leon Almanost! Zise notand si fugind repede.
Ema fusese dusa in sala de operati, in timp ce asistenta suna la familia Almanost.
Leon sosi repede, in 30 de minute, la fel si cu tatal sau, Evelyn avea sa vina mai incolo cu Kassy. Leon intreba disperat orice asistenta sau doctor daca stiau ceva despre Ema, dar nimeni nu ii zicea nimica, sau daca primea un raspuns, era unul identic,, Inca nu stim nimica”
Cerul parca ii cazuse in cap, se tinea de maini si lacrimi ii curgeau din ochii. Mii de intrebari ii veneau in cap, de ce a trebuit operata? Ce sa intamplat? Oare e bine?
Nu avea stare in suflet. Peste alte 30 de minute iesi si doctoul, cu o fata destul de trista.
Leon sari in sus, si cu pasi repezi fugi spre doctor, o oarecare teama se putea citea pe fata lui.
L :Cum este? Intreba acesta cu vocea tremurata
Doctorul il privi, nu era o expresie vesela, ci una trista, dezamagita.
Leon simtea un nod in gat, nici nu mai respira, nu putea, nu avea aer, tatal sau venise langa el, aceeasi expresie ingrijorata ca si a lui Leon se vedea pe fata sa.
F: Domnule doctor, va rog sa ne ziceti cum se simte fata! Ceru acesta pe un ton calm, dar cu urme vizibile de ingrijorare in voce.
Doctorul ofta, incerca sa isi faca curaj pentru a le da o veste, care nu parea a fi una chiar buna.
Intre timp sosise si Evelyn cu Kassy, alaturandu-se si celor doi, ii priveau confuze, se intrebau ce era cu expresiile acelea pe fetele lor.
E: SA intamplat ceva grav? Intreba curioasa Evelyn
L:Asta si noi vrem sa aflam, tocmai acuma ne spunea doctorul.
D: Da, dar mati intrerup, ofta din nou, tragand aer in piept, apoi zise pe un ton dezamagitor:
D: Starea fetei nu este una chiar foarte buna, a pierdut mult sange, acuma se afla la Terapie Intensiva, sub supraveghere permanenta, dar va sfatuiesc sa fiti pregatiti pentru orice, starea ei este una critica de tot! zise doctorul
Leon simti cum pamantul ii fuge de sub picioare, dar a fost prins imediat de tatal sau.
D: Asistenta, un pahar cu apa aicia! Tipa doctorul.
Acesta il ajuta pe Federic sa il aseze jos pe un scaun, respiratia sa era foarte neregulata, simtea ca moare si el pe dinauntru.
L :Cand o pot vedea? Abia reusi sa intrebe
D: Momentan este interzisa orice vizita, daca trece aceste 24 de ore, atuncia putem zice ca sansele ei de supravietuire sunt ceva mai mari!
L: Da…ce sa intamplat mai exact? Zise printre lacrimi
D: A fost gasi la ultimul etaj al spitalului, pe jos, ntr-o balta de sange, se pare ca a vrut sa urce pe acoperis si sa impiedicat la ultima scara, cazand in jos pe scari! Momentan asteptam sa isi revina sa ne spuna ea mai exact ce sa intampalt cu adevarat!
L a nu inteleg, ce ar cauta ea pe acoperis! Trebuia sa raman cu ea, nar fi trebuit sa plec acasa ! zise acesta tinandu-si mainile in cap , plangand mai tare.
D: Domnule Leon, cred ca ar fi bine sa mergeti acasa, sa va odihni…
L:Nu mai plec de aicia deloc, totul sa intamplat din cauza ca nam fost langa ea, prefer sa stau aicia pana isi revine! Zise acesta impunandu-si punctul de vedere.
D: Cum doriti, acuma am sa va rog sa ma scuzati, ma duc sa ii verific starea!
F: Dar de cate ori trebuie verificata? Intreba surprins Federic
D:Momentan, o asistenta va supraveghea aparatele constant, iar un doctor va veni din ora in ora sa verifice starea ei!
Ear, cazatura, poate avea ceva urmari?
D: Asta mie greu sa raspund , dar ar putea sa sufere o amnezie, sau in cel mai rau caz, o hemoragie interna!
L:Nu, va rog nu, terminati, nu mai suport! Se planse Leon.
Doctorul tacuse imediat ce il vazuse pe Leon in ce stare era, parca nu era o persoana normala, se balansa inainte si inapoi, tinand mainile in cap.
D: Daca var calma cu ceva, puteti sa mergeti sa va vizitati copilul! Spuse acesta sperand ca va fi ceva mai calm. Leon isi ridicase privirea , macar copilul ii dadea forta sa treaca peste. Se duse cu o asistenta la salonul de copii, privea prin geamul mare de sticla, Dylmon era singurul treaz, parca simtea ca mama sa nu este bine, se tot foia de colo colo. Leon isi puse mainile pe geam si il privea.
L:Si tu simti ca mami nu e bine micutule? Intreba cu lacrimi in ochii. Asistenta il luase pe Dylmon in brate, si il duse la Leon, acesta cu mare grija il lua il brate si il legana usor.
L: Nu te teme, mami se va face bine curand! Si il aruta pe frunte in timp ce il legana usor.
Trecuse deja 2 zile de atuncia, Ema era intr-o stare mai buna, dar se pare ca era In coma. In tot acest timp Leon nu se dezlipise de ea,sau de spital cel putin. Pe Dylmon, Eleanor Il luase acasa, avea grija de el ca cel mei pretios lucru de pe pamant, nu-l scapat de sub ochii nici o secunda.
Era dimineata, se facuse si cea de a 4-a zi in care Ema era in coma, Leon statea intr-una langa patul ei, tinandu-o de mana, si chiar dormind langa ea pe un scaun, care nu era deloc confortabil. Usa camerei se deschise incet, lasand la iveala o persoana. Cu ochii rosi de oboseala, neras, si cu aceeleasi haine de 4 zile, Leon abia isi ridicase privirea, nemaiavand putere nici sa vorbeasca aproape. De 3 zile, el nu inchise ochii decat pentru o ora sau chiar mai putin. Femeia il privea cu mila pe baiat, sufletul ei de mama parca plangea, urla de durere vazandu-si odasla intr-o situatie ca asta.
E: Leon, puiule, du-te acasa , fati o baie si dormi cateva ore macar! Zise femeiea pe un ton cald si implorator
Baiatul nu zisese nimica, doar isi indrepta privirea inapoi spre fata, statea nemiscata in pat, cu un tub in gura ce o ajuta sa respire, conectata la zeci de aparate, care o monitorizau incontinu.
E: Leon! Zise femeie ceva mai tare, dar baiatul parca nici nu o auzise macar
Femeia devenea putin iritata de acesta , se simtea ignorata, asa ca zise pe un ton mai impunator si mai raspicat de data asta:
:Leon, in momentul acesta te duci acasa, faci un dus, si vei dormi cateva ore zdravene!
Baiatul nu reactiona nici de data asta, parea vrajit, lipit de acel pat. Speriat si deranjat de vocea mai puternica a lui Eleanor, Dylmon, care pana acuma dormise linistit in bratele ei, incepuse sa planga, dar se pare ca fusese un lucru bun, caci il readuse imediat la normal pe Leon. Acesta se repezi la copil imediat, luandu-l in brate si leganandu-l in incercarea de al linisti. Eleanor zambi, macar inca gandea normal fiul ei. Cu grija acesta ii luase bebelusul din brate, Leon o privea cu ochii imploratori, cerandu-I voie sa mai stea.
L:Bine, ma voi duce, dar maine voi veni iar! Zise baaitul determinat,.
Eleanor zambi, avea un zambet siret pe buze.
L:Cat este ceasul? Intreba acesta pierdut in timp
E: 10! raspunse femeia scurt
L:Seara?!? Itreba socat baaitul
E: Nu! Dimineata, pa Leon , ne vedem PESTE 24 de ore! Si inchise usa,
Orele trecura cu greu, Eleanor ii canta un mic leagan lui Dylmon, care tocmai fusese adus de la masa. Dintr-o data, un fosnet ii atrase atentia lui Eloeanor. Acesta imediat isi ridica privirea, si cu mare uimire, o vazuse pe Ema, stan in fund, uitandu-se prin camera dezorientata!
E: Esti bine? O intreba mirata oarecum
Fata o privi, teama si confuzie se citeau pe chipul ei.
E: Da, cred, dar unde sunt? Intreba cu o oarecare teama in voce
EL: Esti la spital, ai fost in coma pentru cateva zile! Zise punandu-l pe Dylmon langa ea in pat.
Fata privi copilul cu duiosie, cu mana, il mangaie usor pe cap, parea fascinata de mica creatura ce se afla langa ea.
E: E frumos, e al dumneavoastra? Intreba fata lasandu-o total socata pe Eleanor.
Dylmon parca simti ca ceva nu era inregula cu ,mama sa, caci incepuse s aplanga, da tare, cum nu mai plansese niciodata. Ema il privea cu mila, nu stia nimica, cu greu isi amintea cuvintele, dar sa se exprime.
EL:Shh gata micutule gata! Zise Eleanor pe un ton mater leganand copilul. Ema incerca sa se dea jos din pat, dar niste dureri o strapunse prin corp. Eleanor repede se uita la ea, lasa copilul in patutul adus special de la cresa spitalului si se duse sa o ajute. O intinse inapoi in pat, fata privea cu lacrimi in ochii, o stare de panica ii cuprinde locul,. Nu stia unde era, cine era aceea femeie cu copilul acela, ce cauta ea acolo, si ce era mai presus de orice, cine era ea. O asistenta venise, la fel si doctorul, dupa un control, acestia ii administrase niste calmante , pentru dureri si ca sa adoarma. A doua zi , Leon veni la spital, revigorat, arata totusi mai bine decat il ultimile zile. Intrase in salon, si spre uimirea sa, o gasise pe Ema jucand carti cu Eleanor. Ema se uita la el confuza, si o tenta rosiatica ii aparu pe obraji, se rusina numai la zarirea lui. Eleanor il privea bucuroasa, dar in aceelasi timp, pe chipul ei se citea si ingrijorare. Fata lui Leon se lumina dintr-o data, apoi sari si o imbratisa pe Ema puternic in brate, facandu-I tenta din obraji sa devina si mai aprinsa.
L:Ema, slava domnului ca ti-ai revenit! Zise acesta cu lacrimi de bucurie.
E:Sa-mi revin din ce? Intreba fata confuza
Leon se gandi ca doctorul nu ii spusese nimica, dintr-un motiv foarte medical, asa ca se gandi repede.
L:AA , pai ai fost racita, si observ ca esti mai bine acuma1 minti acesta, Eleanor oftand de calmare.
E: Aa, da cine esti tu? Intreba fata pe un glas dulce.
Leon incremeni pe loc, nu il recunostea, simti cum totul se prabusea injurul sau, cum totul sar duce de rapa.
L:Cum nu iti amintesti de mine? Eu sunt…
EL:El este un bun prieten de al tau Ema! Interveni repede Eleanor.
E:AA, imi cer scuze, nu am vrut , dar eu nu imi amintesc nimica si nu prea stiu mai nimica! Explica fata putin trista
Leon se uita la mama sa, stia ca va avea de dat niste explicati, o asistenta tocmai intrase, chemandu-I pe amandoi la doctor in salon. Cei doi se dusera imediat, lasandu-l pe Dylmon cu asistenta si Ema. In cabinet doctorul le explica celor doi ca , pentru asi reveni, Ema trebuie sa retraiasca anumite momente din viata sa, dar nu toate dintr-o data, care ar putea sa ii provoace un alt soc si mai puternic, asa ca trebuiau sa o ia incet. In aceeasi zi, ii daduse drumul din spital, conditia ei fiind una chiar buna acuma. Ajunse acasa, Emei ii dadusera o camera separata, unde ii mutase intre timp lucrurile pana la venirea ei.
Trecuse o saptamana, amnezia Emei fiind aproape la fel, experimenta lucruri aparent noi pentru ea, dar pentru vechea Ema, erau lucruri obisnuite. Petrecea mult timp cu dylmon, spre surprinderea tuturor, se purta ca o mama cu el,doctorul zisese ca era instinctul ei matern. Era o zi insorita, Ema ramasese acasa singura, numai cu servitori si gardieni, ceilalti fiind nevoiti sa plece intr-o afacere. Ema era plictisita pana peste cap, Dylmon dormea si era supravegheat de o doica, care a fost angajata, asa ca Emei ii se nazui o idee, sa iasa si ea afara din imensa vila in care locuia. Pana acuma nu trecuse de portile casei, si dorea foarte mult asta. Se imbraca , apoi se strecura cu mare usurinta afara. Lua autobuzul ajugand intr-un parc. Se plimba printre multime, fascinata de tot ce se petrecea in jurul sau. O multime de tipete se auzea dinspre o scena, fane erau inconjurate in jurul unei scene, pe care se facea niste pregatiri. Ema se strecura in spatele scenei nefiind vazuta. Privea de dupa scena multimea ce se agita asa rau. O mana ateriza pe umarul ei, sperindu-o ceva. Fata privea doi ochii ciocolati, conturati de un negru al abisului. Un baiat inalt statea in fata ei, privindu-o cu o uimire. Fata incerca sa zica ceva, dar fusese imediat redusa la tacere decatre buzele baiatului, sarutandu-o cu un foc si o pasiune nebanuita. Fata inchise ochii, lasandu-se purtata de acel sarut mistic. Simtea ca il doreste dar ceva din adancul ei, o facea s ail respinga. Impuls sau nu, fata isi aduna puteri si il impinse pe baiat la o parte, il privi apoi fugi de langa el. Simtise o frica in ea, de el, ceva ii spunea ca nu e bine ce face. Alerga cam vreo 5 minute, apoi se opri, sprijinandu-se de un copiac sa isi regulele respiratia. Inima ei batea intr-una, intr-un ritm alarmant. Respira adanc, incercand sa isi potoleasca cat de cat ritmul inimi. Se uita d eunde venise, si il vazu pe baiat, alergand dupa ea, incerca sa fuga iar din spre norocul ei se impiedica de o piatra si cazu pe jos, lasandu-I baiatului timpul perfect sa ajunga la ea.
B: Ai patit ceva? Zise acesta ajutandu-o sa se ridice.
Fata il privea cu frica in ochii, simtea ca iar fi facut ceva rau, candva, dar ea nu isi aminte, cand incerca, migrene ii invadau mintea.
E: Te…rog…nu te aprorpia de mine! Zise fata tarandu-se de langa el
Bill o privea nedumerit, ce era cu ea, se astepta sa fi tipat la el sau altele dar nu asa.
VB: Tu esti Ema nu? Intreba acesta putin confuz
Fata statu putin pe ganduri, apoi ii raspunse , nu mai tare decat o soapta
E:Asa mi sa spus! Zise privind in pamant.
Pe chipul lui Bill aparu un fel de raza de speranta, de bucurie.
B:Eram sigur, adica, team cautat peste tot! zise prefacandu-se surprins total
Fata isi ridica imediat privirea inspre el, o cunostea cumva, oare ii stia trecutul?
E:Ma….ma cunosti? Intreba fata vizibil entuziasmata
Ba, normal, erai ….logodnica mea! Spuse Bill simtindu-se prost
Ema nu zisese nimica, cazuse pe ganduri, privea iarba de pe jos, apoi isi ridica iar privirea.
E:Ce e aia logodnica? Intreba pe un ton curios.
Parea a fi un mic copil inocent, nestiutor, naiv, iti lasa un mare drag in inima cand o priveai, cu rochita aceea cu flori pe ea si bentita din capul ei.
Bill se pierdu in cuvinte, pentru prima oara, in viata sa, era nevoit sa explice ce e aia , se simtea oarecum prost, incepuse sa se balbaie.
B:Pai.. e…atuncia cand …cand…doi oameni maturi..ummm.iau decizi..und…vor sa se casatoreasca! Reusi sa explice, nestind daca e bine sau nu
Fata il privi si inca confuza.
E:Ce e aia casatorie? Intreba lasandu-si capul intr-o parte de curiozitate, privindu-l cu ochii ei mari si albastri. Bill se pierdu in ei, nu stia, simtea ca nu mai are rabdare, apoi tipetele multimi il redresase inapoi pe calea cunostintei, isi aminti ca are un concert de sustinut, dar nu vroia, simtea ca nu poate, mai ales acuma ca Ema se afla in preajma sa, mai ales, aratand ca o copila inocenta. O apucase de mana rapid si o ridica de pe jos, apoi o trase dupa el. Dureri o apucase pe Ema, amintiri cetosoase ii apareau in minte, fragmente rulau prin capul ei. Isi trase repede mana si fugi, de data asta insa fugi cat o tinu picioarele. Cand simti ca nu mai poate , se aseza pe o banca, rugandu-se in sinea ei sa nu vina iar dupa ea baiatul cu ochii caprui. Statea si privea lacul din fara sa, pasari zburau pasnic deasupra lui spre soare, pe el reflexia razelor de soare I idadeau un aspect de sticla pura, vantul adia usor, ducandu-o pe Ema intr-o stare linistita. O mana ateriza, din nou, pe umarul ei, sperindu-o din nou.
X: Hei, tu esti… sotia lui sefu! Zise o voce de barbat
Fata se intoarse, il privea pe barbat ca pe un necunoscut, defapt asta ii si era, un necunoscut total.
E:Nu stiu la cine te referi! Zise fata pe un ton nevinovat, tinand o mana la piept.
X:Esti Ema nu? Intreba barbatul privindu-o mai atent.
Fata daduse usor din cap in semn ca da, simtea ca poate avea incredere in acel om, spre deosebire de baiatul pe care il intalnise mai devreme. Cei trei barbati o luasera cu ei, si o duse inapoi la vila familiei Almanost. Acolo a fost imediata luata in grija decatre servitori indatorati so tina sub supraveghere, dar si ceilalti ramasesera, vroiau sa se asigure ca nu va mai scapa din nou. Soby se aseza pe una din canapele din sufragerie, la fel facuse si Pustiu cu Budy. Priveau la marele ecran. Dar mergand cam din 10 in 10 minute sa vada ce face Ema. Stia ca daca iar va disparea , vor avea necazuri cu toti. Insfarsit se facuse si seara, familia Almanost intra pe usa casei, Eleanor cu Kassy ii privea cu dispret, stiau ca ei se ocupa de afacerile necurate ale familie, asa ca au reprezit pasul spre camerele lor. Leon si cu tatal sau ii privea la inceput oarecum nedumeriti, credeau ca este vorba despre vreo parte din afacere. Luasera loc cu toti, isi turnara fiecare cate un pahar cu wisky si se pusera la o vorba.
Feci, ce e cu voi aicia? Intreba acesta asezand-se mai confortabil pe fotoliul negru din piele
S: Azi am gasit-o pe Ema in parc! Zise scurt si la obiect Soby
L:Cum? Sari Leon, aproape varsandu-si paharul
B:Era in parc, statea pe o banca si privea lacul! Explica Budy
L:O fi iesit cu careva pe afara! Insinua Leon
P:Ba nu, era singura, asa ca am adus-o noi aicia, dar asta nu e tot, era si un concert in parcul acela! Zise Pustiu devenind serios.
Leon nu zise nimica, ridicase din spranceana doar, devenea curios.
S:Un concert al celor de la Tokio Hotel mai clar! Zise Soby cu un suras pe buze. Se pare ca acesta fraza ii captase si mai mult atentia lui Leon, acesta continua sa priveasca si sa asculte, calm.
B:din cate stim, sau ce nea zis Vanu, Bill o mintise ca ea ar fi fost logdnica sa! Explica acesta
L:Si altceva ce ati mai aflat? Zise devenind serios
S:Bill era suprins ca a vazut-o, crezi ca el e cel care a impins-o? intreba Soby
L:E plauzibil, nu exclud asta, oricum nu cred prostia aceea cum ca Ema ar fi cazut singura pe scari, nu era nebuna sa mearga pe acoperis! Zise Leon pe un ton nervos
Se obicei spitalul acela are camere de filmat, eu cu Budy si Pustiu vom face o vizita in seara asta, sa vedem daca putem face rost de niste inregistrari! Propuse Soby
Leon daduse din cap afirmativ, apoi cei doi se ridicasera si plecasera sa isi faca treaba. Leon ramasese singur cu tatal sau, sa vorbeasca.
F:Si ce ai degand sa faci daca e tipul ala Bill vinovat? Intreba curios
Laca se dovedeste ca el a fost, viata lui se va transforma intr-un adevarat Iad! Zise relaxandu-se in fotoliu.
Tatal sau il privea, cu o oarecare frica, stia de ce era in stare fiul sau, si tocmi de aceea ii era frica.
Intre timp:
Soby,Budy si Pustiu sau intalnit in fata spitalului cu Vanu, care acesta avea o geanta mare la el. Se salutara intre ei, apoi intra in spital, neobservati. Isi croiesc drum sus, spre camera de securitare. Incearca usa, exact cum se asteptau incuiata, cea ce insemna ca nu era nimeni de acolo. Vanu scoase un dispozitiv din geanta, cu care apasand doar pe un buton, acesta deschise imediat usa, descuind-o. cei 4 intra in camera, acolo se aflau multe casete, pe care spre norocul lor,scria data fiecarei zi. Era o caseta de iesi, acestia o bagase mai intai sa verifice daca e chiar cea ce cautau, o derula pana la ora in care sar fi intamplat. Ecranul era impartit in 4, una arata salonul matern, altul holul ce ducea spre lif, unul scarile si ultima acoperisul. Un zambet aparu pe fetele lor. O asistenta tocmai trecea pe acolo, si observa usa deschisa, asa ca intra inauntru.
A:Cine sunteti? Chem paza1 ameninta acesta, dar Pustiu se repezi la ea repede, o prinse si ii puse mana la gura.
P:Ce facem cu ea? Intreba acesta privindu-o.
Soby o examina din rpiviri, apoi cu un ton plictisit , raspunse scurt si sec
:Omoar-o!
Pustiu dadu din cap in semn ca inteles, si cu o miscare rapida, acesta ii sucise gatul asistentei, corpul ei cazand greu in bratele sale.
P:Si acuma? Intreba acesta privindu-o cu dispret
V:Lasa-I corpul aicia, o vom incuia inauntru, poate cand se vor hotara sa mai treaca si ei pe aicia, ii vor gasi trupul, sau cand va incepe sa miroase! Zise pe un ton rece
S:Se pare ca intram iar in actiune, deja ma saturasem sa am grija de prostituate, miera dor de vremurile in care omoram lume! Se bucura Soby.
Acestia lua caseta, dupa care incuie camera la loc, si iesisera din spital nebagati in seama nici macar de paznici care stateau si beau cafea afara,
Repede, acestia ajunse la casa familiei Almanost, desi era cam tarziu, baieti isi anuntasera venirea inca de cand au plecat de la spital. Sunt primiti decatre un majordon, care ii conduce intr-un birou , unde ii astepta Federic si Leon. Acestia intrasera zambind, apoi Vanu ridica si mai vesel caseta in sus, zicand:
V:Un cadou special pentru tine sefu!
L:Ati gasit ceva pe ea? Intreba acesta oarecum curios
V:Tot ce iti pofteste inima, fiecare secventa cu ce sa intamplat! Raspunse malefic
L:Bun, acuma vom vedea cine este nenorocitul care a facut astea! Si lua caseta, bbagandu-o in aparat, apoi derulandu-o la ora aceea.
Ochii lui Leon se mira imediat ce imaginea incepu, stranse paharul din mana sa asa de tare, incat acesta se sparsese.
L:Nenorocitul, eram sigur, dar vede el, sfarsitul ii va fi aproape! Zise acesta pe un ton razbunator.
Acesta privea incontinuare, devenind din ce in ce mai determinat, pana la sfarsit, de unde nu il mai interesa. Jurase sa se razbune si pe Bill dar si pe spitalul acela. Usa de la birou se deschise ince, o silueta fragila intra pe ea. Toti se oprisera din planurile lor, sa vada cine era. Ema statea in toiul usi, imbraca intr-o camasa de noapte micuta, cu niste papuci in picioare, si un ursulet mic in mana, acesta ii privea oarecum somnoroasa. Leon se ridicase repede in picioare si se duse langa ea.
L: Ema, ce e? o intreba acesta punandu-si mainile pe umeri ei.
Fata il privi, apoi se ridica pe calcaie, dupa care ii daduse un mic sarut pe buze.
Gestul fetei il lasa pe Leon inmarmurit, nu se astepta la asa ceva, ce trebuia sa inteleaga el din asta? Cum sa inerpreteze asta?
Fata il privea curioasa, se mira de ce baiatul nu reactioneaza.
E:Leon , ce este? Intreba privindu-l confunza
Tonul ei era schimbat, nu mai parea fi acela de rusinoasa, timida, ci al ei, era felul in care vorbea ea mereu, inainte sa pateasca toata drama aia.
Se pare ca Leon observase schimbarea asta , de aceea indrazni sa se aprorpie mai mult de ea, si sa o sarute din nou. Fata ii raspunse la sarut cu aceeasi, simtea niste furnicaturi in stomac, oare chiar incepea sa se indragosteasca de el.
Baiatul se indeparta putin de ea si o privea, nu indraznea sa o intrebe nimica, se temea ca acel moment sa se sparga asemeni sticlei, dragostea din ochii ei, acuma plini de viata si stralucire, care il privea incontinu.
V:Buna seara, domnita! Zise Vanu incercand sa il ajute pe Leon oarecum.
E:Buna seara si tie, eu sunt Ema, logodnica lui Leon! Se prezenta fata
L:Iti aduci aminte? Intreba surprins baiatul.
Ea, imi aduc aminte de tine, de mama ta, Kassy, tatal tau, si de Dylmon al nostru, si imi apare in minte o femeie mai batrana, nu stiu sigur, dar de voi , familia mea imi amintesc tot! zise fata fericita, sarindu-I in brate. Acesta o stranse puternic, deparca nu iar mai da drumul niciodata.
Lu-te, voi veni si eu mai incolo, sa ma alatur tie, am putina treaba! Zise cu un ton dulce
Fata daduse din cap, afirmativ, apoi se scuza celalrlati si iesi pe usa, dar nu facuse exact ce zisese Leon, ci isi lipi urechea de usa, sa afle conversatia lor.
Incepura sa vorbeasca iar, fiecare spunadu-si parerea inlegatura cu ce sa faca.
S:eu zic sa ii facem felul, nam mai luat viata chiar de foarte multa vreme, imi este dor de vremurile acelea! Zise soby
L: Nu, nu inca cel putin, vreau mai intai de toate sa sufere, sa sufere cum na mai suferit nimeni vreoata! Zise Leon gandindu-se
V:Ce ai zice daca in timpul concertului, iam impusca, nu mortal fratele? Intreba acesta cu un zambet malefic
L:Excelent, pentru inceput e bine, da, perfect, fratele sau, cel pe care il iubeste mai mult, in umar, nu in inima, sa nu fie fatal , dar nici pre superficial, sa fie destul de grav! Explica acesta
P:Eu as zice, ca dupa ce e in spital, sa ii dam niste otrava, dar nu din aceea neurotoxina, ceva mai slab.
L:Nu, cea mai puternica neurotoxina pe care o gasiti vreau so folositi, pe….mama sa! Zise acesta privind spre caseta, care derula iar
P: Dar, va fi moarta inainte ca ea sa isi dea seama ce a lovit-o, daca folosim cantitate mare! Aminti acesta
B:Mai bine, asa durerea va fi mai mare, dar la un eveniment, e cel mai bine, sa simte cum lumea ii cade peste el!
L:Tata tu ce parere ai? Intreba Leon, parca vrand sa afle si opinia tatalui sau
Acesta nu zise nimica, doar isi puse mana la gura si incepuse sa rada,
F:Amatorilor, pe vremea noastra, luam fiecare membru in parte si il torturam, apoi il expediatm persoane respective, bucati din fiecare! Zise lasandu-I surprinsi pe toti
V:Asta era acum cati ani? 20 de ani? Intreba vanu putin iritat
Federic nu zise nimica, vremurile se schimbase, la fel si situatiile.
Pesi pare copilaresc, aia e buna cu cainele, sa il gaseasca la usa din fata, omorat!
L:Atuncia, asta vreau sa fie primul lucru ce il va gasi maine dimineata! Zise indreptandu-se spre usa.
Dincolo de ea insa, Ema ascultase tot, lacrimile ii invadau ochii, asculta tinandu-si mana la gura. Usa se deschise si fata cas\zu pe spate, apoi isi ridica privirea inlacrimata spre persoana din fata ei. Leon o privea suparat, dar imediat isi calma privirea.
L:Ai auzit tot nu-I asa? Intreba privindu-o cu rautate in ochii
Fata nu zise nimica, doar isi cobora privirea in pamant, nu avea curajul sa ii raspunda.
L:Raspunde-mi! ceru acesta aproape tipand
Fata incerca sa zica ceva, dar nu putea, nu isi gasea cuvintele. Acesta o apuca de par, ridicandu-o.
L:Asculta-ma cu atentie Ema, o sa faci parte din acesta familie, fie ca iti place sau nu, asta sa iti fie clar, doi la mana, astea sunt treburile barbatilor, femeile nu vor intra in asa ceva, ai inteles? Zise acesta zgaltaindu-o un pic.
Ee ce faceti toate astea? Intreba fata cu lacrimi in ochii. Desi nu isi amintea multe despre ce ia facut Bill, nu dorea moartea nimanui.
Leon se enerva la maxim, ii da drumul, apoi ii trase o palma puternica, trantandu-o de podea. Ema privea in gol, tinandu-si locul unde a fost lovita, parul acoperindu-I din fata mult.
L:Nu te intereseaza pe tine de ce fac eu, tiam explicat clar, nu e treaba ta, Ema, tin la tine, dar nu ma forta sa devin agresiv, chiar daca ma doare enorm pe mine sufletul, eu voi da in tine, pana iti vei invata locul si ma vei asculta, acuma du-te in dormitor! Zise acesta destul de nervors. Fata se ridica repejor de pe jos, il mai privi odata in ochii, apoi se indrepta spre scari, urcandu-le.
Dar nu facuse cum I izisese Leon, ci se duse in camera la Dylmon, care acesta parea a nu dormi. Se duse langa patut si il luase in brate, apoi se aseza in balansoarul din camera, si incepu sa ii cante usor. Trecuse 2 ore, si Ema adormi cu micutul Dylmon in brate. Leon dupa ce o cauta, ii trecuse prin cap sa incerce in camera copilului. Acesta deschise ochii si o vazuse in lumina luni, dormin linistita cu copilul lor in brate. Se indrepta usor spre ea, lua copilul icet, din bratele mamei sale, si cu grija sa nu il trezeasca, il puse inapoi in patur, invelindu-l, apoi se indrepta spre Ema, si o duse carandu-o in brate inapoi in camera.
Dimineata sosise destul de repede, era frumos, soarele stralucea puternic pe cerul senin, iarba stralucea de la roua dimineti asemeni sticlei ude. Gradina deja prinsese din nou viata, de la ciriputul pasarilor pana la zumzetul produs de albinele, care culegeau harnicute polenul din flori.
La fel de frumoasa era si vremea , acasa la Bill, cea ce il indemna sa iasa afara, sa guste din aerul placut al dimineti. Deschise usa casei, si se uita in fata, dar facuse nici doi pasi caci se impiedica de ceva tar, si cazu pe jos. Acesta se uita repede, care era sursa cazaturi sale. Pupilele ii se maresc de indata ce isi vede cainele, Scotty, labrodorul sau galben favorit, mort, desfacut pe stomac si golit de tot, stand in fata usi. O senzatie de scarba ii cuprinsese stomacul, dar ochii sai dejea daduse drumul la miile de lacrimi care curgeau in voia lor.
B: O nuuu, Scotyyyy! Tipa acesta privindu-l mai bine.
La auzul tipetelor de afara, mam sa , Gordon si Tom se repezi sa vada ce este cu toata galagia acesta, dar inlemni imediat cand il vazu pe Bill plangand langa cainele sau.
S:Oh, doamne, cine putea sa faca asa ceva? Intreba simone in timp ce isi scufunda capul in pietul sotului ei.
T:Nenorociti, ce aveau cu el, era un biet caine totusi! Zise tom plin de nervi.
Bill plangea semeni unui copil de 3 ani, caruia ia fost luata jucaria sa favorita. Dadea din cap incontinui, in semn c anu, nu putea sa inteleaga , sa realizeze ca ia fost omorat cainele. In mai putin de o ora, locul era impanzit de politie, si presa, mare zarvalaie, se scoteau acuma, titluri peste titrluri.
In vila familieie Almanost, membri acesteia se trezeau pe rand, apoi adunandu-se in gradina pentru a lua micul dejun. Leon statea langa Ema, nici unul nu isi vorbeau, cea ce o cam ingrijora pe Eleanor.
EL:Sa intamplat ceva? Intreba acesta confunza
F:E treaba lor, lasa-I sa isi rezolve singure probleme! Interveni Federic
ELar, eu vroiam doar sa….
F:Am zis lasa-I in pace femeie! Zise acesta ridicand tonul
Eleanor nu mai zise nimica, si isi continua de mancat. Ema nu mai suporta tensiunea de la masa, asa ca, arunca furcutlita destul de violent in farfurie, se scuza si pleca de la masa, lasandu-l pe Leon, un pic mai nervos.
Eleanor se ridicase si ea de la masa, apoi fugi dupa Ema, simtea ca ceva nu era inregula, ca ar trebui sa vorbeasca cu cineva,
EL: Ema, scumpo, daca te ajuta cu ceva, poate vrei sa vorbim, intr-un loc mai retras, numai noi doua! Zise acesta privindu-o cu mila
Fata parea ca se gandeste, dar accepta, simtea nevoia de a se descarca, si dintr-un motiv ciudat, Eleanor parea a fi persoana potrivita.
Cele doua se dusera la un foisor din gradina, unul din multele. Era inconjurat de tufisuri de trandafiri albi, si pe gardul acesta , flori se inaltau pana sus. Ema si cu Eleanor, luase un loc jos, dorind sa admire perisajul, sa isi limpezeasca mintile, sa se relaxeze, orice.
EL:Vad ca te roade ceva pe dinauntru, ai vrea sa imi pui ce este?
Lacrimi deja se formau in ochii fetei, si dintr-un impuls sari in bratele protective ale lui Eleanor. Ema isi puse capul in poala ei, si incepu sa povesteasca toata intamplarea de aseara, in timp ce Eleanor o mangaia duios pe cap. Acesta asculta, parca cu tristete isi aminta si ea cate o amintire la fel sau mai mult dureroasa.
Cand Ema termina de povestit, Eleanor ofta adanc, apoi parca facandu-si curaj, isi deschise si ea sufletul:
EL:Sti, acu 25 de ani, lam cunoscut si eu pe Federic, lam placut inca din prima clipa in care lam vazut. Imi amintesc deparca totul ar fi fost ieri:
Flasback:
Tocmai ma angajasem la un club de prostituate, sau am fost fortata decatre mama mea, in functie sa aduc bani acasa. Ma duse pe o scena si imi ordonau sa incep sa ma dezbrac. Eram fioasa, dar cand patronul a ridicat mana la mine, am inchis repede ochii, si inceput sa desfac hainele. In timp ce incercam sa imi dau jos fusta, lam vazut pe el, printre multimea de barbati, avea parte de tratamentul VIP, parea a fi client fidel al localului. Se pare ca si el ma observase, dar cum ma uitam la el, apoi imi zambi. Il chemase pe patron, si ma ceru imediat, eu intre timp ramasesem doar in sutien si chiloti pe mine. Eram toata rosie la fata. Acesta ma luase imediat de pe scena si ma duse la el. Federic ma luase de mana, apoi mersesem intr-una dintre camere, dar nu am facut nimica, am vorbit si am vorbit, la plecarea lui, a scos o valiza de bani si ia dat-o patronului, spunadu-I ca ma cumpara!
End of flashback
Ema ascultase tot , ii parea a fi o poveste rupta din basm.
E:Si va mai iubiti? Intre sfios acesta.
Evelyn se intrista putin, parca fata ei isi aminti ceva neplacut.
EL:Eram in luna a 5-a cu Leon insarcinata, era seara, tarziu, vantul sufla cu putere, afara era o fortuna, mam trezit speriata din cauza unui tunet si fulger, care se descarca simultant pe pamant. Miam luat papuci si un capot pe mine si am coborat jos. Gasisem usa de la birou intredeschisa, si niste barbati vorbind inauntru, asa ca ma decisesem sa ascult despre ce era vorba. Am ramas socata, planuiau moarte unor oameni asa de usor, de parca ar fi vorbit de niste animale nu oameni, eu mam speriat si mam dat inapoi, nevrand am dat peste o masuta si o vaza sa spart. Federic era furios cand ma vazut, si imi trasese o palma, imi zisese ca acele treburi nu ma privesc, femeile din familie nu se baga in afaceri, asa ca am urcat scarile repde, o luna nam vorbit cu el, nu il iertam pentru palma data, parca dragostea mea pentru el se stinse in momentul in care am aflat cine era el cu adevarat.
Ema nu ii venea sa creada, de ce soarta a dus-o intr-o astfel de familie, Eleanor si Kassy erau de treaba, se simtea bine cu ele, dar nu mai suporta tensiunea ce parea ca creste din ce in ce mai mult acolo.
Trecuse o saptamana de atuncia, vremea in ziua aceea era una trista, nori erau negri, aproape, varsand lacrimi parca pentru ce era, sau urma sa fie. Ceasul batea ora ora 15 dupamasa, repetitiile pentru ce se anunta concertul anului la trupa Tokio Hotel. Spectatori avea sa intre dabea la orea 19, cand se vor deschide portile, cum concertul incepea la 20:00.
Toata lumea muncea, Bill cu Tom erau pe scena, verificand cate ceva pe acolo. Cea ce baieti insa nu stiau ca nu toti din sala , erau chiar ingineri. Un tip cu coada luna, scoate din jacheta sa un pistol. O pcnet se auzi, apoi liniste, toti privea pe langa ei sa vada ce sa intamplat. Bill se uita spre Tom si il vede pe acesta inghetat, apoi cade in genunchi tinandu-si umarul strans. Printre degetele sale, siruri, rauletele mici rosiatice isi croiau drumul in jos pe mana si blusa sa. Bill fugi repede spre el, dar a fost intrerupt de niste maini care aplaudau, acesta isi intoarse privirea, plina de ura spre persoana aceea,
L:Frumos show nu Bill? Intreba Leon aplaudand incontinuu
B:Tu ai facut toate astea? DE CE? Tipa Bill
L:Sti, mam chinuit ca acest mic spectacol sa iasa cat mai frumos dar, nu a iesit asa bun ca al tau! Zise putin dezamagit
B:LA ce te referi? Intreba confuz
L:Haide Billy boy, nu te preface ca nu sti, la micul tau spectacol de la spital, sau cum miai numit fiul bastard!
B: De…de unde sti? Intreba acesta panicandu-se
Tom isi ridicase si el privirea, dar din cauza dureri nu putea decat sa tina un ochii deschis.
L:Asta nu mai conteaza acuma, dar am un mic dar pentru tine! Zise facand semn sa vine cineva spre el .
Bill si Tom ramasesera uimiti, nu se asteptau la asa cva.
L:Mia luat ceva vreme so conving sa vina, dar uite-o aicia! Zise luandu-o in brate
T&B: Mama!
B: ce vrei sa ii faci nenorocitule? Intreba acesta nervos
Leon zambi, apoi scoase o injectie si o tinea sus, cu o mana pe Simone
L:Sti ce este aicia? Cea mai puternica neurotoxina de pe lume, cu acesta doza, va fi moarta inainte ca ea sa isi dea seama!
Bill privea toata scena stupefiat, o lacrima ii cadea pe obraz
B:Nu indraznesti1 zise surprins total.
L: Ia-ti adio de la copilasi! Si ii infipse injectia in umar.
Leon ii dadu drumul si acesta cazu la pamant, corpul ei vlaguit de orice urma de viata.
Bill si Tom incepuse sa urle, pana si lucratori le erau mila, chiar daca erau amenintati cu un pistol la tample.
L:Acuma e randul tau sa mergi pe lumea cealalta, Billie ! zise scotand un pistol de la curea, pe care il indrepta spre el, Spune Adio! si apasase pe tragaci.
Bill isi inchise ochii, asteptand lovitura, care parca nu a mai venit niciodata. Acesta deschise ochii numai ca sa ramana surprins de cea ce vede. Ema statea in fata sa, cu spatele la el, pe fata lui Leon se putea citit surprindere si regret.
B:Ema..! zise Bill prinzandu-o in brate in timp ce cadea. Acesta o privea cu duiosie, fetei ii curgea sange pe gura, glontul ii nimerise direct inima, tusea, incerca sa ii zica ceva dar nu reusea
E: Do…you…love..me..or…not Bill? Intreba fata cu o caldura in ochii
Bill o privea plangand, nu avusese niciodata curajul sa ii zica cea ce simte el cu adevarat pentru ea.
Da inca din prima clipa in care te-am zarit! Zise fortand un zambet,
Fata zambi si ea, apoi isi inchise ochii pe veci. Bill o aseza usor pe scena, apoi se ridica in picioare.
B: Idiotule vezi ce ai facut? Tipa la Leon.
L: Nu e vina mea ca ea a fost o tampita si sa amestecat, iam zis de multe ori, ca nu o priveste, dar daca voi doi va iubeati asa mult, atuncia sa fiti fericiti pe VECI ! si trase un glont spre Nill, care il nimeri inainte sa poata reactiona. Cazuse fara suflare pe jos, langa ema.
T: Bill!!!! Zise tom mergand spre fratele sau.
S:Ce acuma sefu? Intreba privind injur.
L:Ucidei pe toti. Nu avem nevoie de martori! Zise privindu- o inca o data pe Ema.
L:Iti promit ca voi avea mare grija de dylmon, ii voi povesti in fiecare zi despre tine, nu te voi uita niciodata.
Baietii, luati trupul lui ema, va fi ingropata in cavoul familiei.
Timpul, dragostea oare toate raman la fel sau se schimba precum ziua si noaptea? Oare Bill si Ema au putut fi fericiti impreuna pana la urma? Asta va ramane un mister, pe are nimeni nu il va cunoaste, va ramane inca unul din misterele vieti care ne incarca sufletele zi de zi. Ultimele ei cuvinte sunt acelea a unei persoane indragostite, o intrebare pe care multe persoane io pun partenerului sau partenerei, Do you love me or not? Se va rosti mereu pe buzele indragostitilor, cu bucurie sau tristete, aceste cuvinte vor fi rosti mereu, in veacurile ce vor urma.
_____________________THe EnD_______________________
_______________________________________
Enjoy my freaky blog!
|
|
