|
|

15. dimineata din nou. Ploua tare. Cerul e cenusiu, cu mici parti in care se vede o tenta de albastru inchis. Deschid ochii. Insa Bill nu mai este langa mine. ma uit in jur si il vad cum isi aranjeaza frumos pe el o camasa alba. Ma frec la ochi repede si apoi ii casc in fata lui. -“Bill, aia este o camasa?” -“ai ceva impotriva?” -“Bill, da`ti`o jos acum! Nu stiu ce se intampla cu tine sau ce ti`a bagat in cap Tom, dirigu` tau, fata aia de care esti tu atat de indragostit, insa te dezbraci acum de ea. Si parul ala de arici electrocutat din capul` tau unde e? mai bine te vedeam cum erai inainte, nu ca acum.” Ii spun si ma ridic repede din pat, ducandu`ma la bucatarie. Aprind tigarea repede si ma asez cu spatele la geam, sprijinindu`ma de pervaz. Ma uit la ceas. 6:28 dimineata. inainte abia il trezeam si acum ma trezeste el pe mine.. ce o fi patit Bill? Arunc tigarea pe geam fara sa o fumez pe toata si ma indrept spre camera lui Bill. Il vad ca se schimba in hainele sale, cu care eram obisnuita sa le poarte. Ma uit la el dezamagita, stiind ca s`a intamplat ceva. Il iau de mana si il asez pe pat, langa mine. -“spune. Ce ti`I s`a intamplat? Sigur nu esti tu si incerci degeaba sa te schimbi, pentru ca nu`ti sta bine.” -“pff. Colegii mei ma cred un ciudat.” -“ha! Asta era problema`?!” il intreb amuzata. Da din cap afirmativ. “Nu trebuie sa`ti pese de ce zic altii. Trebuie sa`ti pese de ceea ce cred eu despre tine, si in primul rand de ce crezi tu. Nu mai fi asa, sa nu`ti mai pese de ce cred altii. Inseamna ca nu te iubesc cu adevarat. Termini acum cu asta, Ok?” -“bine. merci`” imi spune si ma ia in brate, punandu`si capul pe pieptul meu, eu punandu`I mana pe fata si pupandu`l pe par. Acum ca am terminat cu Bill, trebuie sa`l sun pe Tom. Ce o face? nu a dat nici un semn de viata, iar ceasul este deja 9:07. Bill ma anunta ca pleaca, are repetitii la nu stiu ce piesa. Iau telefonul in mana si il sun pe Tom. Acesta nu raspunde. O las balta, si ma duc la televizor. Nu am deloc astampar. Ma plimb prin casa. Am baut deja doua cesti de cafea, si am fumat un pachet de tigari. Il sun iar. Nu raspunde. Cred ca tin mai mult decat trebuie la el. este un capriciu, un drog, o dependenta pentru mine, acest Tom Kaulitz. Se aude soneria. Ma duc itr`un suflet si deschid, fara a ma uita pe vizor. Era chiar el, cu ochii putin rosii, presupun ca de la oboseala si fumul de tigara, doar in tricou, cu hanoracul tinandu`l intr`o mana si stergand cu gluga acestuia pe jos. Il iau in brate, iar acesta se lasa lenes pe mine. il dau de pe mine si il invit in casa. Zambesc linistita. Se aseaza comod pe canapea, si imi spune visitor, uitandu`se in tavan. -“e atat de buna vecina ta..” -“poftim?!” il intreb si arunc telecomanda spre biblioteca ce se afla in fata canapelei pe care stateam. -“a fost o noapte grozava. Extraordinara. Superba. Iar fata e buna rau, daca ma crezi.” -“hmm?!” punand o fata uimita, dar in acelasi timp iritata, nervoasa. -“ce nu pricepi? Am iesit de la tine, ea tocmai venea acasa, ne`am intalnit pe scari, m`am dat la ea, a acceptat, m`a invitat in casa si acolo ne`am pus`o. destul de usor pentru tine?” -“adica, te`ai culcat cu ea?” -“da.” Raspunde scurt. -“iesi” -“ce spui?” -“iesi. Ce nu pricepi?” il imit si ma duc spre usa de la intrare, deschizand`o. Nu se opune, ci pleaca, uitandu`se la mine, si spunand, incet, aproape soptindu`mi, trecand pe langa mine “esti geloasa” apoi zambeste si iese din casa.
____________________________________________________________ Apare un nou personaj. Elene Ricardo. 24 de ani.


|
|