|
|
Ma inrosesc la fata, si el la fel, incearca sa spuna ceva dar nu reuseste, isi tine privirea in jos, evita sa ma priveasca, si eu incerc dar nu reusesc, e prea dulce, are o fata de nevinovat, pare ca un ingeras, ma uit in spate si il vad pe Rares, statea si ma privea, ii se putea citit dispret si ura, dar in aceelasi timp si tristete in ochii lui. Ii strig numele, dar trece fugand pe langa mine, il strig mai tare dar degeaba. Bill statea si privea, nu zicea sau facea nimica, alerg dupa Rares, dar e prea tarziu, deja a plecat cu masina sa, sper ca sa dus acasa, ma uit la Bill, e si el trist, cum e mai mereu observ, intra in studio. Ajung acasa, incerc usa, nu e nimeni, e incuiata cu cheia, o deschid, e goala casa ca si sufletul meu de-asemenea. Urc scarile, ma intreb unde oare sar fi dus bunica cu Teo. Intru in camera mea, totul e atat de calm, ma sperie gandul ca Rares ar putea pati ceva. Aleg un album din raft,de data asta nu las soarta sa aleaga, miar fi prea frica sa vad ce ar iesi, pun CD-ul in combina, nu imi place, opresc combiona, imi iau mp3-ul, imi pun castile in urechii, ascult muzica, peste 2 ore adorm.Ma trezesc, sperand ca totul sa fi fost un cosmar, dar nu e asa. Ma ureste acuma, nu pot sa cred, de ce atuncia cand credeam si eu insfarsit ca viata e dreapta si cu mine, atuncia cand simteam ca am prins aripi de zbor a trebuit sa vina el si sa mi le taie, lasandu-ma sa cad liber si prabusindu-ma astfel am revenit la crunta realitate, pe care am incercat cu atata straduinta sa o evit, sa ma inchid intr-o lume pe care o creaseram amandoi, dar nu intelege, nu mam sarutat cu el, as minti daca as zice ca nu miar fi trecut prin cap si ca nu as fi vrut, dar las fi tradat pe Rares asa, exact cea ce crede el ca sa intamplat. Ma ridic din pat si ma indrept spre usa, sunt hotarata sa clarificam lucrurile, tin la el si nu vreau sa-l pierd, ma simt bine cu el si imi face bine prezenta sa, ma indrept spre usa sa, , ezit sa ciocnesc la inceput, trag aer in piept, sa imi fac curaj, trebuie sa fiu ,,barbat,,, ciocnesc, nu se aude nimica de cealalta parte a usi,imi dau cu palma peste frunte, ce proasta pot fi, am uitat, acuma e vedeta si se afla la studio, e inca devreme ceasuldar sunt hotarata sa rezolv treburile azi, ma duc in camera repede, imi pun un hanorac si o pereche de jeans pe mine, imi prind parul intr-o coada sus, iau geaca si ies pe usa.Ma plimb pe strazile pusti ale orasului, noaptea iar sia reluat jocul sau etern, lupta sa crancena care o poarta zilnic cu soarele, care niciodata nu iese un invingator definitiv,ci doar remize sau daca e sa ne gandim msi bine, si ziua si noaptea castiga, deoarece fiecare isi ocupa rolul sau neobosit. Vantul adie incet, dar e rece, are grija sa imi treimeata fiori reci prin corp. Am plecat cam dezbracata totusi pentru luna asta, doar un tricou si o geaca de trening pe mine. Stalpi de iluminat ajuta, dar nu foarte mult, tot intunericul castiga. Nu lam gasit pe Rares deloc, sper sa nu se fi suparat pe mine.Ajung la capatul aleei, se poate zari intrarea de la un parculet mic, e acela in care eu si Rares mergeam tot timpul. Poate o fi acolo, sper sa fie acolo,desi sansele nu tin foarte mult cu mine, eu tot sper. Ma indrept catre leagane, se poate auzi un scartait de la lanturi, maresc pasul, inima imi bate cu putere, sper sa fie el.Ma opresc cand vad persoana respectiva. Ochii mi se umple cu lacrimi care nu pot sa le retin si le dau frau liber sa cada.
_______________________________________
|
|
