LeeLoo
~*CoOl*~
Din: Wonderland
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 349
|
|
Ok va pun next ca in curand o sa ma omoare laura.... si tin la viata mea....CLAR??? Nah ca vi-o dau pe fulga in loc de continuare.....enjoi
In cele doua zile David a stat cu mine tot timpul, nu m-a scapat nici o clipa din ochi. Intr-un fel a fost amuzant, mai putin partea cu moartea bunicilor. Ah! Bunica ce dor mi-e de tine, dar iti promit ca am sa incerc sa-l ascult pe David. A venit si cruda zi a despartirii, a trebuit sa-mi iau adio pentru totdeauna de la bunicii mei. Toata lumea plangea, numai eu nu, deobicei prefer nu-mi arat sentimentele fata de toata lumea, cateodata prefer sa fiu mica si sa stau singura si sa plng, sa ma descarc. Am ajuns la groapa, cand bateau cuiele, parca le bateau in inima mea, mii de ace atintite asupra fiintei mele firave. N-am mai rezistata si am izbucnit in plans, David ma ia in brate si incerac sa ma linisteasca, ce bine e la el in brate, parca e tata, Doamne ce prostii spun, cum sa fie tata? Ar fi trebuit sa aibe 18 ani cand m-am nascut eu, la ce ma poate duce mintea, auzi la mine „tata”, dar nu m-am mai gandit mult la asta, deoarece David m-a trezit din visare... Da: Hey! Te simti bine? De cand am plecat de la cimitir parca esti pe alta planeta. Em: Ce ziceai? Aaa sunt bine nu-ti face griji, ma gandeam si eu... Da: La ce? Daca nu sunt prea indiscret? Em: La nemurire... zic eu zambit cu jumate de gura Da: Bun raspuns, sa stii ca m-am lamurit... Mersi... Em: Cu placere... Da: Am fost ironic... Em: Si eu am vorbit serios Da: Bine, daca zici tu... Em: Mdea... Da: Hai sa trecem la lucruri serioase... Em: Cum ar fi?-zic eu intrerupandu-l din nou, fapt care il deranja- Da: Daca m-ai lasa sa termin poate ti-as zice... Em: Ok Da: Pai eu trebuie sa plec inapoi in Germania, iar tu va trebui sa vii cu mine cum am stabilit, singura problema e ca trebuie sa plecam in seara asta... Em: Daca asta a fost dorinta bunici am s-o respect... spun eu oftand din greu... Da: Deci dute sa-ti faci bagajele, am rezervat avion in seara asta la ora 12, deci pe la 11 ar trebui sa fim in Bucuresti, deci mai ai in jur de 5 ore, sfatul meu ar fi sa te duci sa-ti faci bagajele si sa te odihnesti pentru ca drumul va fi lung si obositor. Em: Bine. Acum am zburat spre camera... Am plecat in camera, am intrat si m-am intins pe pat gandindu-ma la noua viata ce ma asteapta la cateva sute de kilometri si nici nu mi-am dat seama cand am adormit. M-am trezit. Vai ce bine si odihnita ma simt, ma intind ca o pisica si intind mana spre ceasul de pe noptiera, ma uit cu ochii intredeschisi si vad ca ceasul arata ora 19, ma panichez si ma apuc sa-mi fac bagajul, ca deobicei intarziam, dar de data asta NU, eram hotarata sa fiu punctuala... Punctuala la inceputul noii mele vieti, asa ca grabesc si mai mult pasul. Offf Patul asta de vreo 5 ori am dat cu picioarele in el si de 3 ori cu capul de sifonier, o sa am niste vanatai de toata frumusetea, dar nu mai conteaza asta acum, tot ce conteaza in clipa asta e sa ma grabesc ca sa nu intarzii. In sfarsit am terminat, ma asez pe pat cu gandul de a-mi trage sufletul, dar se pare ca David e de alata parere... Da: Emily esti gata? Hai ca trebuie sa plecam acum ca sa nu intarziem... Em: Acum! Vin intr-o clipa... Ma mai uit inca o data in urma sa vad daca nu am uitat ceva. Ahhh! Trebuie sa las totul in urma peste cateva ore, odata cu intrarea in avion va incepe noua mea viata si va trebui sa las in urma trecutul, dar sa-mi amintesc cu drag de momentele frumoase petrecute cu cei dragi... Mi-am luat bagajul si am coborat jos, acolo ma astepta cineva: Em: Maria! Ce faci aici? Am izbucnit eu in plans si am sarit in bratele ei... Ma: Copila mea... Am venit sa-mi iau adio , o sa-mi fie asa de dor de tine... Em Si mie, dar iti promit ca am sa te sun sau sa iti trimit scrisori macar odata la o luna... si cum cineva trebuia sa strice momentul asta... Da: Emily... Grabeste-te, trebuie sa plecam... striga din masina cu motorul pornit... cum sunt eu economa mi se pare absurd sa stai cu motorul pornit, dar nu i-am mai dat importanta, mi-am luat „La revedere” de la Maria si am zbughit-o repede la masina si cum sunt eu impiedicata, am uitata de ultima scara si in loc sa ma duc la aeroport, era sa ma duc la spital,dar cineva acolo sus are grija de mine si nu m-am ales decat cu o entorsa... Em: I’m here...pfff Da: Se pare ca esti in toate bune, era sa-ti rupi gatul acolo esti sigura ca esti bine? Em: Yepz, sunt ok, Doar sunt happy Da: Daca zici tu...
multe multe multe multe commenturi.... si beti si voi sprite ca sa lasati balene de comenturi..... ENJOI!
_______________________________________ My fic: Sinfonie in alb
My favourite caracters: EDWARD & JACOB [:X] Emmet, Alice, Jasper.
|
|